Teo: "Între mine şi Mircea Badea a fost o flamă atât de tare..."

Între noi a fost o flamă atât de tare şi o scânteie atât de puternică încât n-am fost în stare de nimic, pentru că am râs foarte mulţi ani. Atât de bine ne înţelegeam numai când ne uitam unul la altul. A adus de la mamaia nişte extraveral şi a zis că dacă luăm extraveral nu o să mai râdem atât.


● Marius Tucă: Şi când erai la radio cu băiatul ăla, acolo, în­ghesuiţi amândoi în cuşeta aia, erai tot mafiotul care urmărea gloria şi banii?
● Teo Trandafir: Nu cred şi nici nu-mi mai aduc aminte. Şi nici nu mi se pare foarte relevant... Ba da! Mi-am adus aminte! În ’94 a venit la mine colegul Tatulici să-mi spună să fac emisiune la televizor. Emisia "zero" era pe data de 19 decembrie. Şi m-am dus la regretatul Paul Opriş – iartă-mă, patroane! – şi i-am spus că-mi dau demisia. Pentru că eu nu pot să-mi fac asta mie, eu sunt cel mai bun prieten al meu. Arăt ca porcul, arăt rău, sunt urâtă... Eram o femeie lăsată, "trust me!", arătam rău de tot, urma să descopăr şi sutienul...

● Marius Tucă: Urma să descoperi sutienul?
● Teo Trandafir: Da, dar nu la televizor! Şi-am zis că îmi dau demisia, pentru că dacă mă vede lumea la televizor aşa... La radio eram supersexy. Făcusem odată un concurs despre cum ne văd ascultătorii pe noi, iar eu eram pentru ei o pisicuţă d-asta, hot mark, cu o talie de viespe, cu un curişor interesant... Când m-am uitat la mine n-avea nici o legătură, dar în capul meu aşa era. Şi mi-am zis că, dacă apar la televizor, se duce dracu’ mitul. Nu mai pot să par aşa, ştii, că făceam din voce nişte treburi... Şi-atunci mi-am dat demisia. Iar ăia, desoperind personalitatea mea de tip mafiot probabil, mi-au spus: "Îţi dăm casă şi maşină!". Să moară mă-sa!

● Marius Tucă: Şi mafiotul din tine?
● Teo Trandafir: A zis: "It’s a deal!"... Şi-am apărut la televizor. Nu ştiu dacă ăsta a fost argumentul care m-a adus la televizor, dar...
Apropo de cum te vedeau pe tine ceilalţi, erai aşa, un fel de Andreea Marin... Erai ca în "Pisicile aris­tocrate"?
Eram ca în Pisicile perverse aristocrate, că în desen lipseşte conotaţia asta...

● Marius Tucă: Dar se vede perversitatea, iartă-mă!
● Teo Trandafir: Se vede, dar e totuşi sublimată un pic, pentru că...

● Marius Tucă: Noi, ăştia de vârsta a doua!
● Teo Trandafir: Da, pentru că suntem nişte jegoşi. Eu am văzut filmul îm­preună cu fii-mea, pentru că i-a plăcut foarte mult. Nu poţi să îl acuzi pe Berlioz că e pervers. Sau pe Marie.

● Marius Tucă: În toţi anii ăştia te-ai gândit un pic cum arată telespectatorul care se uită la tine, la televizor?
● Teo Trandafir: M-am dus acasă la el ca să-l văd. Mi-a zis într-o zi Sârbu că vrea să vadă cum arată telespectatorul din fotoliu.

● Marius Tucă: La ce te gândeai că era dincolo de sticlă când erai în direct?
● Teo Trandafir: Nu mă gândeam niciodată la asta, pentru că eu nu suport să le vorbesc oamenilor mulţi. Şi-atunci vorbeam întotdeauna uitându-mă în cameră.

● Marius Tucă: Practic, interlocutorul tău cel mai important cine era?
● Teo Trandafir: Operatorul meu de prim-plan. Tu, când te uiţi în cameră, la ce te uiţi?

● Marius Tucă: Eu îmi imaginez că mă uit în ochii oamenilor.
● Teo Trandafir: Eu, nu, pentru că mi se face frică.

● Marius Tucă: Mă uit la cameră, dar îmi imaginez că mă uit în ochii unui singur om, nu ai celor patru-cinci telespectatori pe care îi aveam...
● Teo Trandafir: Eu nu pot. Am văzut că erau mai multe luminiţe în cameră şi mi-am dat seama că trebuie să mă uit la ultima. Bine, de fapt, nu mi-am dat eu seama, m-a învăţat tot "paradigma"... Mi-a zis: "Te uiţi în ultima găurică, acolo!"...

● Marius Tucă: Cum a fost Sorin Oancea, şeful vostru de la Antena 1?
● Teo Trandafir: Cum să-ţi spun eu ţie, Oancea a fost un foarte bun manager. Nu m-a iubit, să zici că...

● Marius Tucă: Tu l-ai iubit pe el, dar el nu te-a iubit pe tine, a fost o dragoste neîmpărtăşită?
● Teo Trandafir: Nu, nu s-a pus problema în felul ăsta, adică n-am avut dintr-astea.

● Marius Tucă: Şi-atunci, ce-a fost?
● Teo Trandafir: A fost un bun manager, eu eram un tampon între el şi Mircea, pentru că s-aşezau la masă şi Mircea făcea: "Domnu’ Oancea, să mor eu, dacă aţi vedea ce premii de căcat se dau la emisiunea asta, v-aţi lua cu mâinile de păr!". Oancea s-a uitat atunci la mine şi m-a întrebat: "Âsta îşi bate joc de mine sau... problem?"... Eu, uitându-mă la Oancea, i-am zis că e în regulă. Adică tot încercam din priviri să-l potolesc. "Dom’le, sunteţi proşti şi vă explic şi de ce sunteţi proşti!", făcea Mircea. Oancea, cu ochii în ochii mei. "Nu sunteţi proşti, zice el la nervi!", îi spuneam eu atunci.

● Marius Tucă: Culmea e că voi aţi plecat într-un moment în care totuşi eraţi pe culmile gloriei.
● Teo Trandafir: Tu nu mai vorbeşti cu "tu"? Că "voi" ăla... Nu, noi n-am plecat împreună.

● Marius Tucă: Tu ai plecat prima şi după aia a plecat şi Mircea, n-a mai durat mult. Adică, şi tu şi el, aţi plecat într-un moment în care puteaţi s-o mai duceţi mult.
● Teo Trandafir: Poate că nu ne-am înţeles: eu am plecat la Pro TV. Ce vrei mai tare de-atât?

● Marius Tucă: Nu-i obligatoriu ca, dacă pleci la Pro TV, să fie mai bine!
● Teo Trandafir: Nu era totuna să te scoli de dimineaţă, de la ora trei...

● Marius Tucă: Lasă, nu ora e importantă!
● Teo Trandafir: Ba da, că l-am rugat pe Oancea să mă ducă şi pe mine mai pe seară, că nu mai puteam... Nu se mai putea, zece ani, dă-o-ncolo, Doamne, iartă-mă!... A zis domnul Oancea, citez: "Antena 1 are nevoie de voi acolo sau deloc!"...

● Marius Tucă: Îţi spun că sunt foarte mulţi care s-au dus la Pro TV şi s-au întors sau mulţi care s-au dus la Pro TV şi n-a fost Pro TV-ul ceea ce s-au aşteptat ei să fie.
● Teo Trandafir: Aşa e! Ei bine, eu m-am potrivit perfect!

● Marius Tucă: Care era relaţia ta cu Mircea Badea?
● Teo Trandafir: Relaţia mea cu Mircea Badea e foarte greu de descris. Era una de tip absolut.

● Marius Tucă: Eu aş putea s-o descriu mai bine totuşi!
● Teo Trandafir: Eu nu cred, pentru că nu ştii despre cei patru ani care au precedat Antena 1 şi care pentru noi au fost cumpliţi, pentru că noi am pedalat în gol, într-un matinal, zi de zi la Tele 7. Patru ani înainte de ce ştii tu!

● Marius Tucă: Ştiu că eraţi acolo, aşa v-am şi cunoscut. Venise un operator la mine, un prieten de-al meu, să-mi spună că vă filmează şi că sunteţi foarte buni şi dacă n-ar fi mai bine să vorbim, să veniţi la Antena 1? L-ai uitat pe Iulică, nenorocito!
● Teo Trandafir: Nu, nu l-am uitat pe Iulică. Mi-aduc acum aminte de el, dar, aşa e, îl uitasem...

● Marius Tucă: Gloria, banii, mafiotul din tine... au ucis ce-a fost mai bun!
● Teo Trandafir: Da, au omorât zâna din mine...

● Marius Tucă: Relaţia cu Mircea sau cei patru ani!
● Teo Trandafir: Trebuie să-ţi vorbesc despre dinamica relaţiei, pentru că ea nu a fost o relaţie pur şi simplu, ci o relaţie cu dinamica ei. Mircea m-a prins pe mine într-un moment în care eu nu eram matură. Păream, dar nu eram.

● Marius Tucă: Bine că era el!...
● Teo Trandafir: El era. Ştia mai multe lucruri decât mine, înţelesese mai multe despre viaţă, numai că le înţelesese prost.
Nu cred că era. Fac o mică paranteză: mama lui Mircea l-a trimis la mine când el avea 18-19 ani sau 20, cel mult, spu­nân­du-mi să vorbesc cu el, să văd ce poate să facă, pentru că e tâ­năr. Mai ales că mama lui avea încredere în mine. Dialogul ăla cu Mircea n-am să-l uit niciodată, pentru că, practic, n-am vorbit nimic. El a venit de gura maică-sii, s-a prezentat, cum ar veni, la "vorbitor"...

● Marius Tucă: Pentru că şi tu, şi maică-sa îl consideraţi un băiat. Eu l-am considerat bărbat din secunda în care l-am văzut.
● Teo Trandafir: L-am ascultat să văd cum e. Era de o timiditate excesivă, venise acolo să facă act de prezenţă, de gura maică-sii, a stat cinci minute, după care a plecat.

● Marius Tucă: Nu ştii cum îşi duc părinţii copiii la psihiatru sau la psiholog? Ăia tac o oră...
● Teo Trandafir: Eu ştiam în ce situaţie se află el, pentru că şi pe mine m-a trimis mama...

● Marius Tucă: În ce situaţie se afla el?
● Teo Trandafir: Trimis de mama acolo unde el nu voia să se ducă. Eu l-am întâlnit pe Mir­cea într-un moment în care aveam mare nevoie de el. Şi el a apă­rut. Am făcut emisiuni la radio, după care a venit la mine un co­leg – nu Tatulici – care mi-a zis: "Bă, avem o problemă, matinalul nostru merge prost". Pe Mircea aproape că-l dăduseră afară. De fapt, îl băgaseră într-un con de umbră şi mi-au spus să fac eu matinalul. Fraţilor, eu ştiu să fac radio şi cam atât, le-am spus eu. Iar ei mi-au spus că altfel vor băga pe post Deutsche Welle. Şi le-am zis: "Bine, dar am şi eu o condiţie! Îl vreau pe Badea! Şi aşa a început treaba. Între noi a fost o flamă atât de tare şi o scânteie atât de puternică, încât n-am fost în stare de nimic, pentru că am râs foarte mulţi ani. Atât de bine ne înţelegeam numai când ne uitam unul la altul. A adus de la mamaia nişte extraveral şi a zis că dacă luăm extraveral nu o să mai râdem atât. Aiurea, am combinat extraveralul cu cafea şi-am râs de ne-am p...t pe noi! Murise Mitterrand sau nu ştiu care dracu’ murise atunci şi-am râs şi-atunci. Sau, când a murit Coposu, ne ziceam: "Mamă, ce dracu’ facem?", că noi râdeam de ne c...m pe noi. Am zis să ne îmbrăcăm în negru. Ne-am îm­bră­cat şi Mircică a sunat la directoarea de programe şi i-a zis: "Doam­nă, sunt eu, Mircea Badea, ştiţi, a murit Coposu... Noi ce facem cu emisiunea?". Şi ea i-a spus: "Nu ştiu, dar să faceţi bine, să se uite lumea!". Şi-am râs de ne-am p...t pe noi. Am râs!... Şi... ne-a chemat Coşarcă cu demisiile semnate. Ne-am dus şi făcea Coşarcă la noi: "Râdeţi, mă, râdeţi întruna!"... Pe măsură ce rostea verbul mai rău ne făcea să râdem. Ne-a ameninţat că ne dă afară şi Mircică îi zice la un moment dat: "Domnu’ Coşarcă, am şi eu o întrebare: la câte zile vă spălaţi pe cap?"... Şi s-a dus dracu’ totul, îţi dai seama!

● Marius Tucă: Practic, râsul ăsta a fost ceea ce v-a ţinut în viaţă şi în relaţia voastră. A şi acoperit multe lucruri pe care nu le ştiaţi unul despre celălalt.
● Teo Trandafir: Pentru început, da. După aceea am început să ne cunoaştem şi nu neapărat că n-am mai râs, dar aveam atâtea lucruri de vorbit, că, practic, nu mai aveam timp să râdem. Am înţeles relaţia între doi prieteni. De fapt, Mircea este singurul meu prieten adevărat. Eu, când spun prieten, îmi apare mecla lui pocită. Pe mine, Mir­cea m-a învăţat cele mai proaste lucruri din viaţa mea. Şi cele mai incorecte.

● Marius Tucă: Sexul?
● Teo Trandafir: Nu!

● Marius Tucă: Fumatul?
● Teo Trandafir: Mai rău!

● Marius Tucă: Băutura, drogurile?
● Teo Trandafir: Nu fumează, nu bea. Nicioadată să nu trădezi un prieten! Niciodată să nu-l bârfeşti, niciodată să nu iasă dintre voi doi ce s-a-ntâmplat, prietenul e cel mai important, întâi el şi după aia tu! Dacă la 2 noaptea te trezeşte şi spune că vrea un pahar cu apă, că îi e lene să se ducă în partea ailaltă să-l ia, tu te duci şi i-l aduci! Nu pui întrebări niciodată!

● Marius Tucă: Dar nu sunt cele mai proaste lucruri...
● Teo Trandafir: Păi, după aia urma să-mi iau muuuultă... pe chestia asta, pentru că toată lumea mi-a tras-o prin toate găurile. Dar eu credeam c-aşa e lumea făcută. Că, Mircea fiind singurul meu prieten, am trăit ca sub un clopot de sticlă. S-a ridicat clopotul şi eu... hai să fim prieteni! Şi, jap! Stai, că nu era bine aşa! După aia ne-am schim­bat cumva. Ceea ce se numeşte iubire peste limite din par­tea mea faţă de el, sunt convinsă că şi din partea lui faţă de mi­ne, în ciuda faptului că nu vorbim – ne e şi ruşine unul de altul. Odată ni s-a întâmplat să ne întâlnim la o şedinţă foto şi atât de dor ne era, şi-atât de mult am fi vrut să ne vedem şi ne era frică să ne vedem, încât eu am coborât geamul maşinii, Mircea era pe trotuar şi vorbeam la telefon, în condiţiile în care eram unul lângă altul...

● Marius Tucă: Aşa e în dragoste, dragă!
● Teo Trandafir: Da, da!

● Marius Tucă: Asta şi pentru că, apropo de ruşine, într-un fel, tu ai fost mama lui şi el a fost tatăl tău.
● Teo Trandafir: Aşa e!

● Marius Tucă: Ce s-a adunat în tine în toţi anii ăştia de televiziune şi n-ai fi vrut să se adune?
● Teo Trandafir: Dispreţul faţă de lucruri. Am ajuns, ca să mă pot proteja, să-mi zic: "Şi ce, ce-o să-mi facă?... O să mă pupe-n cur!".

● Marius Tucă: Asta e dispreţul faţă de oameni, nu faţă de lucruri.
● Teo Trandafir: Faţă de lucrurile care se spun. Eu le puneam la suflet rău de tot şi plângeam, şi Mircică urla şi se ştergea cu ziarul pe colo, pe colo, îl arunca pe jos...

● Marius Tucă: El a dus toate războiele!
● Teo Trandafir: Da, el a dus şi războaiele mele şi acum ale lui Gâdea, că am înţeles că a zis despre Vadim că are p..a mică, din cauză că Vadim l-a făcut p-ăla... E războiul lui Gâdea!

● Marius Tucă: Am încercat să-i spun şi eu de fiecare dată să nu mai ducă războaiele altora.
● Teo Trandafir: Este imposibil!

● Marius Tucă: Are o plăcere masochistă de a duce războaiele altora!
● Teo Trandafir: Nu-mi povesti, că mi-a dat-o şi mie!

● Marius Tucă: Să ştii că p-ale lui le duce mult mai echilibrat! Deci, te-a învăţat să nu-ţi mai pese de ce zice lumea despre tine.
● Teo Trandafir: Nu despre ce zice lumea despre mine, ci despre neadevărurile majore care s-au scris. Să nu mai fiu atât de înfuriată, pentru că făceam atac. Acum, când am văzut că am luat eu un milion de euro de la Romantica, scria în Libertatea, în mod normal ar fi trebuit să izbucnesc. M-a durut, dar măcar mă dresez acum...

● Marius Tucă: Nu te mai manifeşti?
● Teo Trandafir: Nu mai vorbesc despre asta.

● Marius Tucă: Lucruri pe care le-ai căpătat în anii ăştia de televi­ziune?
● Teo Trandafir: Experienţa cu oameni care se cred celebri şi care sunt doar expuşi şi-atât, experienţa cu oameni care se cred inteligenţi şi, de fapt, sunt doar buni vorbitori de limbă română, cu suflet de c...t, experienţa unor oameni care se dau drept ce nu sunt şi, ce mă sperie mai ales, este faptul că aştept acelaşi lucru de la toţi ceilalţi. Mi-e teamă să nu mă acresc, pentru că am văzut atâţia făcători de bine, care de fapt furau banii copilaşilor.

● Marius Tucă: Facerea de bine nu mai e ce se spunea odată...
● Teo Trandafir: Nu mai e nici măcar atât.

● Marius Tucă: Da, ai zis bine. Mai ai ceva de zis?
● Teo Trandafir: Apropo de ce m-a dezamăgit pe mine la televizor?

● Marius Tucă: Ce n-ai fi vrut să se adune?
● Teo Trandafir: N-aş fi vrut să văd în mod atât de repetat diferenţa dintre esenţă şi aparenţă. E o diferenţă majoră, mult prea mare, între esenţă şi aparenţă. Prea de tot, prea de tot! Uneori ai senzaţia că decorul ăsta în care noi trăim e alcătuit din lemne, ca într-un manşon şi că într-o bună zi barca noastră o să se izbească de cer.

● Marius Tucă: Ce te-a făcut să mergi mai departe?
● Teo Trandafir: N-am fost suficient de disperată. Adică, nu mi-a ajuns... Ştii cum e, la un moment dat îţi ajunge. Există, după părerea lui Lenin, acumulare şi salt. Există în viaţa oricărui om, a socie­tă­ţi­lor, republicilor, monarhiilor o perioadă de acumulare şi apoi vine revoluţia, care declanşează un salt. După care iar stai şi acumulezi până când revoluţionezi.

● Marius Tucă: Sper că n-ajungem să vorbim despre forţele de producţie şi relaţiile de producţie...
● Teo Trandafir: Nu, deşi m-ar tenta. Eu sunt acum într-o perioadă de criză, de tip revoluţionar, mafiot interior.

● Marius Tucă: Revoluţionarul din tine s-a răsculat împotriva mafiotului din tine.
● Teo Trandafir: Sunt Che Guevara.