• Eveline Păuna: BBC a spus despre clădirea Teatrului Național din Iași, în care funcționează și Opera Națională Română Iași, că este a doua în topul celor mai frumoase teatre de operă și balet din lume. I-ați invitat voi la Iași? Cum au ajuns la concluzia aceasta?
• Beatrice Rancea: S-a făcut un studiu și m-am bucurat că, într-adevăr, instituția este cea mai frumoasă din țară. Este o bijuterie. De doi ani sunt în tratative - pot să vă fac această mărturisire în premieră - cu fostul viceprimar, actualul primar interimar al Iașului. L-am convins să construim o Operă nouă în Iași. S-a găsit deja spațiul. Chiar îmi spuneam că, dacă o să ajung să văd că se pune prima cărămidă la noua Operă din Iași înseamnă că nu am ajuns degeaba acolo. Probabil că aceasta a fost menirea celor cinci ani petrecuți până acum în Iași. Sperăm ca această Operă să fie la fel de frumoasă - tot o bijuterie, așa cum este actuala clădire în care ne susținem spectacolele.
• Dacă vorbim de repertoriu, acea a doua operă ar dubla-o pe aceasta? Sau lăsați instituția teatrului?
• Lăsăm instituția teatrului, pentru că, practic, vorbim de Teatrul Național, în care noi funcționăm. Exact cum și Opera din Cluj împarte sala cu Teatrul. La fel și Opera din Timișoara. Cred că Opera Iași merită cu prisosință o clădire nouă în Iași pentru că noi, împărțind scena, jucăm foarte puțin pe lângă cât am putea să jucăm, să montăm. Cred că Opera aceasta nouă ar fi cel mai frumos lucru care s-ar putea întâmpla.
„Venirea mea la București? Deocamdată sunt o propunere!”
• Îți adresez întrebarea pe care o așteaptă tot universul cultural. De ce ai venit în București, zilele acestea?
• Am venit în București pentru a-mi susține noul proiect managerial pentru următorii trei ani de mandat la Opera Națională Română din Iași. Am depus dosarul acum două săptămâni și am avut interviul ieri (n.r. - 18 mai). Am avut o comisie formată din maestrul Cristian Mandeal, maestrul Dan Dediu și maestrul Voicu Enăchescu. Au fost, bineînțeles, și reprezentanții ministerului Culturii. Am avut, ca de obicei, emoții foarte mari. Dar a fost foarte bine. Acesta este motivul venirii mele la București. Mâine mă întorc la Iași.
• Lumea culturală era sigură că pe cartea ta de vizită se va schimba numele instituției și că vei veni la Opera Națională din București. Ai ceva de spus în apărarea ta?
• Încă nu știu sigur. Luni voi avea o întâlnire cu doamna ministru Corina Șuteu să vedem cum va fi posibil un interimat la Opera din București. Atunci când am fost invitată pentru a încerca să văd despre ce este vorba la Opera din București... Evident, este scena pe care eu am crescut, scena pe care o iubesc, scena pe care am avut cele mai frumoase amintiri și satisfacții profesionale în dans, ca interpret până în anul 1990.
• Deci nu excluzi venirea ta la București, ca director general.
• Este vorba de un interimat, până la un eventual concurs, care nu știu când va fi. Deci acest interimat poate va fi posibil cu venirea mea. Să văd cum aș putea să fac, cu toată dorința mea enormă de a ajuta această instituție.
• Ce s-ar întâmpla cu Iașul, în această perioadă de interimat la București?
• Aș fi în continuare și la Iași, aș lăsa pe cineva acolo cu drept de semnătură, ar fi un director interimar la Iași care, practic, ar fi o persoană de încredere care va prelua proiectele mele și ar fi ca și cum sunt eu acolo. Pentru că avem proiecte care sunt deja antamate. Asta în cazul în care voi veni la București.
• Despre această posibilitate ai aflat și tu ca noi, din presă?
• Da. Nu am avut nimic oficial, am aflat din presa scrisă și tv de acea propunere a domnului Vasile Dâncu, propunere preluată de la domnul Andrei Șerban. Domnul Andrei Șerban a fost cel care m-a propus și m-am bucurat enorm că mi-a acordat atâta încredere. Domnul Dâncu a preluat propunerea și i s-a părut o idee bună venirea mea, după cei cinci ani petrecuți la Iași, în care probabil că am demonstrat că ceea ce am promis că voi face cu instituția, am realizat. M-am simtit onoartă că domnul vicepremier Dâncu mi-a acordat încredere și mi-a rostit numele.
• De ce este nevoie ca Beatrice Rancea să meargă întotdeauna în câmpuri de bătălie și să salveze instituții? De ce nu ești solicitată pentru mandate comode?
• Nu îmi displace lucrul acesta, pentru că pun tot sufletul și toată energia mea în folosul a ceva în care cred. În momentul în care cred sau îmi doresc enorm să realizez ceva, nu-mi pun piedici gândindu-mă la mine, ci lupt până la capăt pentru cauza respectivă. Mă bucur că ai spus asta, pentru că îți mărturisesc că am avut și colegi care, atunci când preluau instituții mă solicitau să montez prima, pentru că își doreau să fie un spectacol de succes, un spectacol care să ridice colectivul, să creeze un tot din grupul de actori pe care îl aveau. Am avut prieteni manageri care m-au chemat să montez prima producție din mandatul lor. Și când s-a înființat Teatrul Național din Constanța am fost chemată, și teatrul a mers - atât cât a fost - foarte bine. Opera din Iași... m-am bucurat că am putut să o ajut. Și acum, dacă e nevoie de mine, vin cu cea mai mare plăcere oriunde, nu neapărat în București. Eu m-am dus mereu în orice colț al țării.
• Dacă ar fi posibilă venirea ta la Opera din București, ai comenta ce s-a întâmplat înainte sau, pur și simplu, ai întoarce pagina și ai scrie povestea așa cum o gândești tu? În momentele acestea de zbucium pentru artiști și de contestații pentru managementul anterior, vina se aruncă dintr-o tabără în alta și, cumva, nimeni nu rămâne în afara discuțiilor. Cum te poziționezi în lupta de la Operă?
• Chiar nu mă interesează ce a fost. Sincer. Adevărul, tot timpul, este undeva la mijloc. Nu există un adevăr absolut, fiecare are dreptate, în felul lui. Nu știu ce s-a întâmplat pentru că nu m-a interesat în mod special discuția de la nivel de zvon, bârfă, folclor despre Opera din București. Pur și simplu aș lua-o de la zero, am întoarce o pagină care a fost mai bună sau mai puțin bună pentru acea instituție. Nu comentez acest lucru. Pur și simplu o luăm de la zero și vedem ce putem să facem.
• Crezi că reușita unui astfel de proiect - nu neapărat pentru ONB, ci pentru managementul cultural din România - depinde doar de tine?
• Evident că nu depinde numai de mine...
• Nu îți este frică de faptul că nu ai confirma la nivelul pe care l-ai arătat la Iași? Nu poți să cobori ștacheta...
• Nu, nu îmi este frică pentru că mă duc cu același entuziasm și cu aceeași dorință de a face bine. Nu am niciun alt gând... de a demonstra ceva sau de a face altceva decât bine. Repet, este vorba despre o perioadă de interimat în care să vedem de ce este nevoie de mine acolo. Știu că sunt niște proiecte în derulare, moștenite de la vechea direcțiune. Trebuie să văd exact despre ce este vorba acolo și acesta este motivul pentru care nu vreau să-mi fac o impresie adunând păreri. Contează ce voi întâlni acolo.
• Opera Națională Română Iași este valoroasă fără doar și poate datorită producțiilor de acolo și datorită artiștilor care urcă pe scenă. Însă este și foarte frumoasă. La renovarea ei ai participat?
• Nu... Eram acolo când s-a renovat, m-am interesat, pe cât a fost posibil, în ultima etapă a renovării în legătură cu materialele care s-au folosit pentru acustica sălii. Pentru că era important să se folosească un anumit material, pentru a nu înghiți sunetul.
• Deci, iată că ai contribuit.
• Cât a fost posibil să intervin, însă clădirea a fost reprodusă, ca imagine, identic cu ceea ce a fost. Nu s-a intervenit în arhitectura ei, în pictură... Aici, la București, eu nu știu cum arată. Eu n-am intrat de foarte mult timp în Opera de aici.
• Opera Națională din București este deplânsă - printre altele - de către balerinele generației de odinioară, care, la o gală de balet, au spus că simt fizic durerea de a vedea scena retezată. Sunt foarte multe informații pe care le am și oficial și neoficial: deși scena a fost refăcută, turnanta din proiect lipsește, trapa nu mai există, iar „Giselle”, în actul al doilea, iese, efectiv, din boscheți. De asemenea, acustica este contestată.
• Asta am auzit.
• Ai vedea posibilă o refacere după renovare pentru Opera Națională din București?
• În primul rând, trebuie să fie cineva conștient de faptul că este nevoie de un buget nou pentru a repara niște lucruri care sunt absolut obligatorii. Și eu am auzit de scena care este într-un stadiu foarte avansat de degradare...
• Practic, scena nu susține decorurile producței pentru care a fost... refăcută.
• Am auzit că aproape stă să se rupă.
• Covoarele pentru balet, iarăși nu arată foarte bine...
• Am auzit că s-a mărit foarte tare fosa și sunetul orchestrei acoperă soliștii și, practic, cei de pe scenă nu se mai aud.
• Loja este accesorizată cu un placaj. Este destul de greu și să te miști, pentru că scaunele nu au lipite de picioare acele pernuțe care atenuează zgomotul.
• Am auzit și acest lucru. Este dramatic tot ce am auzit. Repet, probabil că va trebui făcută o nouă investiție financiară ca să se revină la niște lucruri absolut necesare pentru buna desfășurare a spectacolelor.
• De când ai devenit, oficial și neoficial, cel mai dorit manager cultural din România, s-a mărit numărul prietenilor tăi? Sună mai des telefonul?
• Da, dar nu țin cont de asta. Cred că în ultimele două sptămâni am primit zeci de telefoane pe zi, dar nu am avut nici timp să răspund la ele. Și nici nu este cazul, pentru că, deocamdată, chiar este prima dată când discut despre acest subiect. Vorbesc în premieră la tine în emisiune, nu am mai dat absolut nicio declarație până în acest moment. Pentru că vreau să vorbesc la obiect și, până acum, repet, am fost doar o propunere. Nu a fost vorba de o numire a unui ministru, am fost o posibilă propunere.
• Ai fost cel mai dorit manager.
• Nu știu de către cine.
• Am auzit discuții și în contexte artistice, care susțineau că nu vă leagă o prietenie dar că performanțele tale nu pot fi contestate.
• Am primit tot felul de mesaje, mai prietenoase sau mai puțin prietenoase, care-mi spuneau să nu mă duc la Opera din București că lumea nu mă vrea, că mă urăște, că o să arunce cu cine știe ce ouă sau nenorociri în mine... Normal că prima dată m-am speriat. După care am tras linie și mi-am spus că eu cred despre mine că profesional, moral, nu are nimeni ce să-mi reproșeze. De ce să-mi fie frică de niște oameni? Care, în plus, o parte mi-au fost colegi, am stat împreună pe scenă. Pe unii i-am invitat și la Opera din Iași. Mulți mi-au telefonat, cu ani în urmă, să-mi spună că își doresc să vină la Iași. Am primit foarte multe telefoane și mesaje atunci când am realizat Gala Premiilor Operelor Naționale, cu părere de rău că Opera din București nu s-a înscris. Noi am încercat să premiem mari artiști ai scenelor din toată țara prin premiile de excelență și pentru întreaga activitate. Am încercat să aducem și nume din București, care ar fi trebuit să fie amintite de direcțiunea d acolo. Deci chiar nu am motive să-mi fie frică. Pentru ce?!
• Ai avut vreo discuție cu artiștii tăi despre acest subiect?
• Până acum nu. Dar au fost mulți artiști ai ONRI care mi-au spus să nu cumva să plec. Chiar, până în acest moment, nu pot să le spun că o să plec. Repet, eu am dat concurs pentru Opera Română din Iași. Îmi pare rău că domnul fost ministru mi-a schimbat mandatul de cinci ani. Mandatul era între trei și cinci ani. Inițial, mi s-a spus că-mi prezint un mandat pentru cinci ani, iar dumnealui se pare că ar fi motivat că am stat cam mult pe la Iași. Dar, se pare, că nu a spus-o în sensul bun al cuvântului. Și mi-a schimbat mandatul pentru trei ani. Deci eu sunt pregătită pentru următorii trei ani ca manager pentru Opera Națională Română Iași. Dacă va fi nevoie de mine și voi simți că am cu ce să ajut Opera din București, o să mă duc o perioadă pe acest interimat, fiind, în continuare, la Iași. Eu merg doar acolo unde post să ajut - nu este o criză de orgoliu, ci felul meu de a face lucrurile. Acesta este motivul pentru care, atunci când simt că nu mai am ce căuta într-un loc, îmi dau demisia. Cred că am vreo trei pau patru demisii pe care mi le-am dat până acum.
• Vorbești foarte frumos despre proiectele pe care le ai la Opera din Iași și ideile tale pentru acea scenă continuă. Dacă vii la București, cărei scenă ai să-i dai întâi producția? Presupunând că va exista un titlu cu succes asigurat și două scene pentru care poți decide...
• Nu știu, rămâne de văzut. Nu mi-am pus încă problema, pentru că nu știu ce va fi.
• Aș vrea să faci o promisiune Iașului: că indiferent unde ai merge nu-i vei uita pe oamenii de acolo, care și-au pus speranța în tine. Să le spui că o să mai iei, din când în când, avionul spre Iași.
• Iașul rămâne în sufletul meu pentru toată viața pentru că și eu datorez foarte mult Iașului. M-am simțit extraordinar acolo și mă simt, în continuare, fantastic acolo. Și, până la urmă, încă nu am plecat din Iași!
Înregistrarea integrală a emisiunii o puteți asculta, aici:
