Fost sef al statului, Ion Iliescu face o radiografie a scandalului "Bilete-lul" si explica decizia social-demo-cratilor de a incepe procedurile de suspendare din functie a lui Traian Basescu.
Fost sef al statului, presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, face o scurta radiografie a scandalului "Biletelul" si explica decizia social-democratilor de a incepe procedurile de suspendare din functie a lui Traian Basescu. Condamnarea comunismului si ruptura dintre el si Vladimir Tismaneanu reprezinta un alt subiect abordat de Ion Iliescu.
Marius Tucă: Domnule presedinte, ce culoare aveau biletelele pe care vi le trimitea domnul Nastase cand punea o pila cuiva?
Ion Iliescu: Cand primii oameni din stat ajung sa comunice prin biletele, este semn ca relatia lor se afla intr-un grav impas. Nu am ascuns niciodata faptul ca au existat diferente de opinii intre mine si domnul Adrian Nastase. Dar, dincolo de ele, amandoi am actionat in spiritul respectului fata de institutiile pe care le reprezentam si al interesului comun al tarii, pentru solutionarea problemelor societatii romanesti.
Actuala coalitie guvernamentala nu a avut de gestionat procese atat de complexe precum am avut eu si guvernul condus de Adrian Nastase. Sa nu uitam ca in perioada 2001-2004 am finalizat atat negocierile de aderare la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, cat si negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Credeti ca puteam face aceste lucruri comunicand cu premierul prin biletele sau prin presa? Iar atunci cand am avut ceva de spus, si eu, si Adrian Nastase am facut acest lucru barbateste, cu toate cartile pe masa. Cand se intalnesc personalitati puternice, mai sar si scantei. Dar odata limpezite lucrurile, am tras amandoi in aceeasi directie: gestionarea eficienta a treburilor acestei tari.
Din pacate, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu nu numai ca nu trag in aceeasi directie, dar sunt si inhamati la carute diferite. Si asta se vede. Asta se reflecta in modul incoerent in care este guvernata Romania si in faptul ca stabilirea prioritatilor se face in functie de interesele celor care se afla in spatele celor doi lideri.
A intervenit sau nu Calin Popescu Tariceanu in favoarea lui Dinu Patriciu? Si cine este Diavolul si cine Bunul Dumnezeu in parabola premierului?
Acum lucrurile au devenit mai clare. Dar dezvaluirile presedintelui si ale premierului trebuiesc tratate cu seriozitate, inclusiv privind grupurile mafiote sau oligarhice grupate in spatele celor doi. In toata aceasta afacere, fiecare protagonist incearca sa manipuleze opinia publica, din motive evidente. Orice mijloc este bun, inclusiv apelul la memoria selectiva a doamnei Udrea, devenita un soi de "inger exterminator" in slujba presedintelui. Nu stiu daca domnul Basescu poate juca si rolul Bunului Dumnezeu. Mai degraba nu, dar s-ar putea ca domnul Tariceanu sa fie mai bine informat, doar au stat umar la umar in guvernarea CDR si in campania electorala din 2004.
Domnul Tariceanu s-a ales din nou presedinte la Congresul PNL. Asta va reduce sau va amplifica razboiul dintre Palate?
Discursul belicos al domnului Tariceanu da de inteles ca razboiul sau cu democratii si cu Palatul Cotroceni se va inteti, cu atat mai mult cu cat disidenta liberala, condusa de tandemul Stolojan-Flutur, vine sa complice ecuatia guvernarii. Prin retragerea PC de la guvernare, avem un guvern minoritar, iar deputatii si senatorii liberali care au aderat la PLD fac echilibrele din Parlament si mai fragile. Depinde si pe ce teme se va purta razboiul, cu ce mijloace si, mai ales, care sunt criteriile dupa care partile vor declara victoria. Tara insa are nevoie nu de razboaie intre Palate si grupurile de interese, ci de o guvernare responsabila. Este cunoscuta decizia adoptata de conducerea PSD de a initia o actiune de suspendare a presedintelui Basescu, principalul vinovat pentru instabilitatea politica si efectele negative ale tentatiei sale de acaparare a intregii puteri din tara.
Chiar e minoritar guvernul? Umbla vorba ca PSD sprijina PNL. Si dumneavoastra ati spus recent ceva de genul acesta.
Minoritar inseamna minoritar. Nimeni nu a spus ca PSD ar sprijini un guvern minoritar monocolor al PNL. Si nici eu nu am spus asa ceva. Intrebarea moderatorului de la Realitatea TV cuprindea aceasta ipoteza, raspunsul meu nu o confirma. Eu am afirmat ca, intr-un an dificil, PSD se poate gandi sa sprijine punctual guvernul minoritar actual in domenii ce tin de integrarea europeana. Si apoi, inainte sa sprijine cineva un guvern doar al PNL, el trebuie sa poata fi format. Vi se pare ca ar fi posibil un astfel de guvern, mai ales cu domnul Traian Basescu presedinte? PSD era minoritar intre 2001 si 2004, dar detinea circa 46% din posturile de deputati si de senatori. Cat mai are acum PNL? 10%? 15%? De altminteri, chiar lideri ai PNL cereau pregatirea partidului si pentru intrarea in opozitie.
"Suntem in tara dosarelor"
Asta sa insemne afirmatia colegului dumneavoastra de partid, domnul Diaconescu, cel care spunea la Bran ca "i-au facut dosar penal" lui Tariceanu?
Nu stiu in ce context a spus domnul Diaconescu acele lucruri, dar nu m-ar mira daca ar fi adevarat, iar episodul cu "biletul" dlui Tariceanu aduce noi elemente in aceasta directie. Suntem tara dosarelor de tot felul: penale, de securitate, de cadre, de presa. Cred ca ideea despre Paradis a Elenei Ceausescu asta era: o imensa arhiva, in care viata fiecaruia dintre noi sa fie cuprinsa intre copertile dosarelor personale si zilnic ea sa le citeasca si sa hotarasca cine pleaca in Purgatoriu, cine in Iad!
Credeti-ma, nu am nici o aplecare spre astfel de lucruri. Viata unui om nu poate fi cuprinsa intr-un dosar. Nu veti gasi adevarul despre oameni si faptele lor nici in dosarele de Securitate, nici in cele de cadre. Eu am fost obligat sa ma lupt pana in 1989 cu mentalitatea cadrista, mentalitate care a facut atata rau oamenilor. Nu inteleg de ce acum trebuie sa reluam astfel de practici. Vrem sa le aducem un omagiu celor care au distrus destine? Vrem sa promovam un nou tip de totalitarism: cel al "elitismului"? Pentru ca, spre marea mea mirare, asa-zisa "societate civila" nu numai ca nu condamna aceste practici, ci le initiaza, le sustine si le foloseste, aducand mari deservicii democratiei.
De ce nu mai gaseste domnul Tismaneanu dosarul dumneavoastra de cadre? Ce ati facut cu el? Il aveti in biblioteca? Sau l-ati ars?
Nu inteleg la ce i-ar folosi domnului Tismaneanu dosarul meu de cadre si de unde vine obsesia lui pentru astfel de dosare si de autobiografii scrise cu "manuta proprie"? Altminteri, credeti-ma, nu am idee unde se afla acel dosar sau acele dosare. Cum stiti, am avut, pana in 1989, mai multe locuri de munca. In plus, o data cu Revolutia, aceste dosare de cadre nu mai au nici o valoare.
Exista o fascinatie a unora pentru privitul pe gaura cheii. Cand privesti pe gaura cheii, vezi prea putin si presupui prea mult. Ceea ce pentru istorici este o mare eroare si un handicap la fel de mare.
Mai este un aspect pe care il ignoram, inclusiv in privinta dosarelor de urmarire informativa facute de Securitate, ca sa nu mai vorbim despre dosarele de cadre. Ele contin date personale, si modul in care sunt folosite aceste date este reglementat de lege. Ceea ce a facut un ziar care, fara acordul familiei, a publicat dosarul de cadre al lui Tudor Vornicu, este o infamie si o grava incalcare a legii. Sa concluzionam: nu am dosarul meu de cadre, nu l-am vazut, deci nu aveam cum sa-l distrug. La fel, nu am cerut sa vad nici dosarul meu de Securitate; nu ma intereseaza sa aflu ce au putut sa scrie despre mine cei care m-au urmarit aproape doua decenii.
"Tismaneanu si-a spalat «pacatul»"
Nu cu multi ani in urma, pareati in cele mai bune relatii cu domnul Tismaneanu. Unii spun ca ati locuit cu el in Primaverii, ca il cunoasteti de mic (apropo, de ce nu l-ati urecheat la timp?), ca ati fost prieten cu parintii lui. Ati comis impreuna un lung dialog, care i-a atras fulgerele prietenilor sai, care sunt, ce coincidenta, neprietenii dumneavoastra. De ce sunteti acum pe picior de razboi?
Sunt multe mituri nefondate in intrebarile dumneavoastra. Pana in 1990 nu am locuit niciodata in Primaverii. Nu l-am cunoscut pe Vladimir Tismaneanu inainte de 1989, si nici pe parintii sai.
Am apreciat unele dintre scrierile lui Tismaneanu, cat si dorinta sa de a prezenta unele aspecte ale totalitarismului romanesc. In aceasta ordine de idei am acceptat acel lung dialog cu domnia sa. Am avut mari reticente, stiind mai ales cum va fi primita o astfel de initiativa de "echipa de zgomote" de la Bucuresti. A fost nevoie de mai bine de doi ani de discutii pana sa accept.
Cartea a fost bine primita in mediile universitare din Statele Unite si din Franta, pentru ca este o marturie din interior despre evenimente care s-au petrecut dincolo de Cortina de Fier. Si in Romania cartea a fost bine receptata de aceia care au onestitatea intelectuala sa o ia drept ceea ce este: un punct de vedere, printre multe altele, despre o epoca extrem de complicata si de dureroasa.
Prietenii domnului Tismaneanu l-au linsat mediatic, pentru ca "i-a facut imagine buna lui Iliescu".
Intr-un fel, faptul ca a acceptat sefia Comisiei pentru condamnarea comunismului este rezultatul presiunii acestor oameni, care i-au cerut o dovada de fidelitate pentru "cauza". Domnia sa a sesizat ocazia de a-si spala "pacatul" si a acceptat. Acum a fost iertat, mai ales dupa declaratia din Revista "22", citez: "Iliescu este de fapt mare tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat".
De fapt, cel care nu s-a schimbat nu sunt eu, ci domnul Tismaneanu. Nu este suficient sa te muti in SUA pentru a scapa de mentalitatile totalitare, de complexele trecutului si, mai ales, pentru a deveni un om de caracter. Asta e, nimeni nu-i perfect!
De ce nu ati facut dumneavoastra Comisia aceasta de condamnare a comunismului, asa cum ati facut in cazul Holocaustului?
Pentru simplul fapt ca nu poti condamna o ideologie. A, poti spune despre un sistem politic ca a fost totalitar, poti condamna abuzurile sale. Dar acest lucru a fost facut, in ordine, de istorie, in 1989, cand sistemul s-a prabusit in tot Estul Europei, apoi de poporul roman, care l-a repudiat in zilele Revolutiei din decembrie 1989, dar si pe "bucatele", ca sa zic asa, de Hrusciov, in raportul sau din 1956, de sindicatul "Solidaritatea", in Polonia, "de Carta 77", in Cehoslovacia, si lista poate continua.
Nimeni nu contesta dimensiunea represiva a regimului politic instaurat in Romania dupa 1945, in conditiile ocupatiei sovietice, si nici consecintele nefaste ale asa-zisei "revolutii culturale", lansata de Ceausescu in 1971. Dar, sa ne intelegem bine: nu exista o vina colectiva. S-a ratat o buna ocazie de a ne impaca in fine cu trecutul nostru, cum au facut spaniolii, spre exemplu. Fara indoiala ca trebuie sa condamnam fara echivoc toate crimele si faptele de incalcare a drepturilor omului din intreaga perioada totalitara din istoria noastra recenta.
Raport cu erori folosit ca arma
A gresit Traian Basescu condamnand comunismul?
Formal, nu. Pe fond, da, pentru ca a facut dintr-un Raport cu vadite slabiciuni, cu erori si care este folosit de multi dintre autorii lui drept pretext pentru rafuieli personale, care nu intruneste consensul, care nu a putut fi discutat inainte de adoptare si nici dupa prezentarea lui in Parlament, un act oficial al statului roman. Puteam sa fac si eu acelasi lucru in cazul Comisiei Holocaustului, dar am cazut de acord cu membrii ei si cu specialistii in drept constitutional ca acest lucru nu este necesar. Nu poti "ingheta" ceva care stii ca poate fi oricand supus schimbarii, prin aparitia de noi documente. In plus, un astfel de demers inchide orice discutie despre subiect, mai mult, aduce atingere libertatii de exprimare. Oricine are opinii contrare pozitiei oficiale poate suferi rigorile legii, pentru ca se propune si o lege de pedepsire a "negationistilor", a acelora care nu sunt de acord cu concluziile Comisiei.
Istoria nu se scrie in Justitie, nu se impune prin decret. Oricum, din punctul meu de vedere, ziarul dumneavoastra, ca si unele reviste de istorie si autori care au studiat epoca si au publicat despre ea au facut mai mult pentru cunoasterea si judecarea epocii decat a facut-o acest Raport.
"Prietenii" dumneavoastra din societatea civila au justificat necesitatea acestui document spunand ca el este cerut de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, pentru ca astfel nu mai luam cu noi trecutul comunist.
O fi si acesta un argument, nu stiu cat de pertinent si de realist. Dar, sa zicem ca ar fi asa. Care dintre slabiciunile pe care ni le reproseaza partenerii nostri din Uniunea Europeana sunt rezolvate de acest document? Va fi mai putina coruptie? Va fi administratia mai performanta? Vom avea mai putina birocratie? Vom avea o Justitie mai dreapta si mai cinstita? Vom avea mai multe autostrazi? Vom trai mai bine? Cu ce ne alegem, de fapt? Cu noi fracturi la nivelul societatii, cu un soi de razboi intre generatii?
Trecutul, bun sau rau, este o parte din noi, nu putem scapa de el asa cum scapi de o scama de pe reverul hainei. La fel, nu trebuie sa ne iluzionam ca, stapanind trecutul, stapanim viitorul. Trecutul si viitorul sunt doua lucruri distincte. Numai atunci cand rescrierea trecutului tine loc de proiect de viitor cele doua lumi intra in coliziune, cu efecte devastatoare pentru fiecare dintre noi. Romania condusa de Alianta D.A. are drept proiect de viitor rescrierea trecutului, si efectele se vad.
In loc de strategie de postaderare, avem dosariada. In loc de proiecte de dezvoltare a teritoriului, avem "condamnarea comunismului". In loc de consolidarea democratiei, avem deriva spre un stat politienesc, mai ales ca recentele Ordonante de Urgenta promovate de Ministerul Justitiei fac din procurori un soi de noi securisti, care au dreptul sa supravegheze pe cine vor ei, sub diverse pretexte si chiar fara pretext, cata vreme nu-i controleaza nimeni. In loc de privatizari, avem procese de tradare, spionaj si de subminarea economiei nationale. In loc de autostrazi, drumuri la Parchet. Justitia se face la televizor, a ajuns un soi de reality-show.
Si dumneavoastra faceti parte din acest reality-show justitiar. De ce va poarta sambetele Dan Voinea, incat ati ajuns sa-l parati la CSM? Ca doar l-ati facut vedeta la Revolutie, in procesul Ceausestilor!
Nu stiu daca "imi poarta sambetele", si nu cred ca un lucru serios, cum sunt dosarele pe care le instrumenteaza, poate fi prilej de vendeta din partea domnului Voinea. Si cum stiti, nu eu l-am facut "vedeta" in acel proces. Nici nu stiam de existenta sa. Nu eu am desemnat membrii completului de judecata de la Targoviste, pe care nu i-am cunoscut inainte de proces, iar pe unii dintre ei nici dupa.
Ceea ce ii reprosez eu este faptul ca incalca legea, drepturile procesuale ale celor cercetati si da sentinte in locul judecatorilor. Unde in lume procurorul care ancheteaza un caz participa la conferinte de presa alaturi de reclamanti si le sustine pozitiile, in detrimentul reclamatilor?
Vedeti cum se scurg in presa date din dosare aflate in curs de cercetare, cum sunt manipulate pentru a induce anumite convingeri in opinia publica? Si atunci cand judecatorii nu dau verdictele sugerate de procurori in presa, sunt aratati cu degetul, sunt acuzati de coruptie.
Iar domnul Dan Voinea merge si mai departe, si face afirmatii de natura politica si ideologica pe marginea dosarelor care ma privesc si pe mine. Domnia sa vrea sa acuze, in premiera, statul roman, reprezentat de presedinte, premier, ministri, sefi de institutii, ca a actionat pentru impunerea respectarii legii. Practic, ni se reproseaza ca am cerut evacuarea Pietei Universitatii, lucru convenit, de altminteri, cu reprezentantii celor care faceau greva foamei in corturile din fata TNB. Or, oamenii aceia incalcau legea, asa cum au facut-o toti cei care au fost la originea manifestatiei din perioada premergatoare alegerilor de la 20 mai 1990.
Nu ne-a spus nimeni pana acum cine au fost organizatorii si participantii la violentele din 13 iunie, de ce au atacat si devastat institutii ale statului, au furat arme de foc, au sustras si au distrus documente si alte bunuri publice. Ei, si nu cei anchetati acum de Dan Voinea, au subminat puterea de stat! Fara ei si fara delirul lor anarhist nu ar fi avut loc nici venirea minerilor la Bucuresti, nici excesele acestora din urma, pe care le condamn cu aceeasi fermitate, asa cum am condamnat violentele celor care au atacat institutiile statului.
Fost sef al statului, presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, stabiles-te ordinea celor care l-ar putea in-vinge la viitoarele alegeri pe Traian Basescu: "In primul rand, Traian Basescu insusi, si nu s-ar zice ca nu se straduieste. In al doilea rand, un om care sa fie opusul sau, sa aiba un demers modern, european".
VIITOR - Ion Iliescu stabileste ordinea celor care l-ar putea invinge la viitoarele alegeri pe seful statului
In ultima parte a interviului acordat Jurnalului National, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, vorbeste despre mineriada, aderarea Romaniei la UE, congresul extraordinar al PSD din de-cembrie 2006, precum si despre posibili contracandidati ai lui Traian Basescu la viitoarele alegeri. Nu in ultimul rand, Ion Iliescu precizeaza: "Nu am spus niciodata ca sunt ateu, ci liber-cugetator".
Jurnalul National: Dar i-ati chemat si apoi le-ati multumit minerilor pentru ce au facut la 14 si la 15! Miron Cozma asa zice, ca i-ati chemat, ba mai mult, ati vrut sa-l faceti mare in guvern, drept recompensa. Mai credeti acum ca merita clementa dumneavoastra, chiar daca efemera?
Ion Iliescu: Nu i-am chemat sa vina la Bucuresti. Este bine stiut ca dupa decembrie 1989 fortele de ordine erau slabe, timorate de acuzatiile privind participarea la reprimarea manifestatiilor anticeausiste din 17-22 decembrie 1989, ca actionau neprofesionist, facilitand astfel actele de violenta si de vandalism savarsite de grupurile anarhiste care s-au manifestat in 13 iunie. Acele violente i-au ingrozit pe bucuresteni si pe marea majoritate a romanilor. Si nu le-am multumit minerilor pentru violente, nu puteam face asa ceva. Eu le-am multumit lor, si nu doar lor, pentru altceva: pentru gestul lor de solidaritate, gest care a fost salutat si de populatia Bucurestilor, iar minerilor si pentru a-i determina sa plece din Capitala. Dar nu doar minerii au intervenit atunci pentru restabilirea ordinii publice, ci si multi alti oameni, din Bucuresti si din provincie, care nu intelegeau de ce trebuie sa suporte amenintarile unei minoritati agresive.
Domnul Cozma declara acum ceea ce crede domnia sa ca ii foloseste pentru a obtine eliberarea conditionata. Nu cu mult timp in urma declarase cu totul altceva, inclusiv faptul ca se incercase santajarea sa pentru a face declaratii impotriva lui Iliescu. Asta nu face din spusele lui un adevar de necombatut. Dimpotriva, circumstantele in care a facut aceste declaratii pun la indoiala veridicitatea si corectitudinea lor. Este un alt exemplu de abuzuri ale procurorilor care instrumenteaza acest dosar. Procedeul nu este nou.
Nu, nu regret actul de clementa pe care l-am facut cu buna-credinta si din dorinta de a mai face un pas in directia reconcilierii cu trecutul. Justitia s-a pronuntat, iar Cozma a ispasit o mare parte din pedeapsa. Regret ca nu am anticipat reactia violenta a celor care si-au facut meserie din contestarea mea. Revocarea gratierii a fost o eroare. Dar nu puteam face altceva in acel moment, si din cauza lui Cozma au suferit si altii.
Nu stiu insa de ce alte gesturi de reconciliere, cu un impact infinit mai consistent asupra climatului din tara, precum cel fata de Regele Mihai, fata de Europa Libera, invitarea in tara a lui Paul Goma, si as mai putea cita, sunt trecute sub tacere sau minimalizate. Ele nu conteaza sau contrazic eticheta pe care mi-au pus-o cativa indivizi galagiosi care se cred "societate civila" si "instante morale"?
Au dreptate cei care va acuza ca nu ati vrut sa rupeti Romania de URSS si s-o bagati in NATO si in UE, domnule Iliescu?
Este si acesta un mit tenace ca nu as fi vrut eu sa rup Romania de URSS si sa aderam la UE si la NATO. In ciuda acestor afirmatii lipsite de orice fel de sustinere in realitate, toata lumea stie ca aderarea la ambele structuri a inceput si s-a finalizat in timpul mandatelor mele.
Va reamintesc ca programul Revolutiei Romane, definit in punctele sale fundamentale de Comunicatul catre tara, din seara zilei de 22 decembrie 1989, continea explicit proiectul integrarii europene si euro-atlantice a tarii. Din pacate, se uita prea adesea ca acest proces impunea o serie de pasi, din nevoia de compatibilizare cu un sistem care functiona dupa valori si principii total opuse sistemului totalitar, din care abia iesiseram.
Primul pas era unul de natura politica: revenirea la democratie. Am promovat pluralismul politic si pe cel al formelor de proprietate, alegerile libere, presa libera si libertatea de opinie si de exprimare. Am adoptat o noua Constitutie, am reinstaurat o serie de institutii politice distruse de totalitarism, am proiectat si introdus altele noi, au fost garantate o serie de drepturi si libertati cetatenesti extinse.
De asemenea, pe plan extern, am contribuit la disolutia Tratatului de la Varsovia si a CAER, gest care a marcat ruptura de un sistem de securitate colectiva si de un spatiu economic integrat care au fost simboluri ale Razboiului Rece si ale divizarii Europei, ca apoi sa ne orientam ferm spre institutiile europene si euroatlantice.
Restructurarea din temelii a economiei a generat cele mai mari costuri economice si sociale. S-a spus ca noi nu am aplicat "terapia de soc", cea care ar fi dat rezultate in tarile vecine. Este o viziune cel putin discutabila. O singura tara a aplicat, ad literam, terapia de soc: Rusia. Rezultatele au fost cele cunoscute. Cehoslovacia, Polonia si Ungaria incepusera un lent proces de liberalizare economica si de privatizare inca din anii ’70-’80 ai secolului al XX-lea.
In 1990, in Romania doar 4% din PIB se forma in economia privata, in timp ce in celelalte tari mentionate acest procent era undeva in jurul cifrei de 15%-20%.
Am luat masuri radicale: am transformat intreprinderile de stat in societati comerciale, le-am acordat autonomie, am desfiintat sistemul de planificare si de alocare centralizata a resurselor, am inceput un amplu proces de privatizare, am liberalizat majoritatea preturilor.
Putem discuta despre modelul de privatizare ales, care a fost, peste tot in Est, influentat de modelul neoliberal al doamnei Thatcher, cel al "capitalismului popular". Este vorba de mult-hulita metoda MEBO, printre altele, dar si de FPP si de FPS. Dar, indiferent de modelul de privatizare ales, una este proprietatea, si alta administrarea ei.
Punctul slab al tranzitiei s-a manifestat la nivelul administrarii proprietatii statului. In ciuda a aceea ce au sustinut multi economisti romani si straini de prestigiu, vezi scrierile lui Gallbraith, s-a acreditat ideea ca trebuie sa privatizam cu orice pret, doar pentru a scoate statul din ecuatie. Jaful din economie ar fi fost infinit mai mic daca am fi inceput prin privatizarea managementului economiei publice.
Am adoptat, in anii de inceput ai reformei, o serie de facilitati fiscale, care au dus la infiintarea a peste 650.000 de IMM, inclusiv in domeniul productiei de bunuri si servicii. Am deschis economia, imediat dupa 1989, asa cum nu multe tari din Est au facut. De fapt, multe dintre problemele din economie si-au avut originea in aceasta trecere brusca de la protectionism la libera concurenta, in conditii total defavorabile pentru actorii economici romani: lipsa unor institutii financiar-bancare, costul prohibitiv al creditului, asimetrie de tratament, bariere tarifare si netarifare in calea exporturilor romanesti etc.
Prin desfiintarea CAER am pierdut pietele din Est si piata fostei URSS. Comertul exterior s-a reorientat masiv spre tarile CEE (actuala UE). De asemenea, am suportat efectele mai multor embargouri: Irak, fosta Iugoslavie, tari din Africa si din Orient. Uitam de conditiile externe in care s-a desfasurat tranzitia: conflictele din Balcani, din Transnistria, destramarea fostei URSS, care au tinut capitalurile straine departe de zona.
Cu toate astea, am devenit membru al Consiliului Europei, am aderat primii la Parteneriatul pentru Pace, am devenit membru asociat al CEE, data de la care incepe, la nivel economic cel putin, procesul de integrare a noastra europeana. Am fost invitati, alaturi de alte 5 tari foste socialiste, la primul Summit european dedicat largirii Uniunii in decembrie 1994, la Essen, am depus cererea de aderare la UE in iunie 1995, la Summitul de la Cannes, am construit prima Strategie Nationala de pregatire a aderarii la UE, care a fost adoptata prin consensul a 14 partide parlamentare la Snagov, in iunie 1995. In mai putin de cinci ani, Romania a facut un drum fantastic, o schimbare pe care nu o apreciem la adevarata ei valoare.
Am vazut ca presa aservita puterii portocalii rescrie cu sarg istoria integrarii europene si euroa-tlantice a Romaniei, care, dupa interesele noilor stapani, incepe in 1999, are un gol in perioada 2001-2004 si se reia brusc in 2005. Asta ne arata ce caractere puternice avem printre noi!
De ce nu am aderat mai devreme la Uniunea Europeana, cum va reproseaza criticii dumneavoastra? Ce ne-a impiedicat sa o facem?
Intrebati daca puteam adera mai devreme la UE. Daca suntem realisti si onesti, daca ne uitam cum arata Bucurestii si cum arata Praga sau Budapesta, spre exemplu, vom admite ca decalajele de dezvoltare ale Romanie fata de cei care au aderat in 2004 nu sunt de doar doi ani si jumatate, iar fata de Occidentul european sunt de ordinul deceniilor. Aceste decalaje nu au fost generate de tranzitie, ci doar evidentiate de ea, scoase la lumina, masurate. In unele domenii, decalajele s-au micsorat in tranzitie, ca de exemplu in domeniul serviciilor financiar-bancare, al tehnologiilor informatice, altele s-au accentuat, mai ales in domeniul social, unde saracia reprezinta o mare problema si de aici inainte, alaturi de dezvoltarea rurala, infrastructuri, justitie etc.
Din anumite puncte de vedere, toate cele 12 tari care au constituit cel mai mare val de aderare la UE au aderat prematur. Daca judecam din punctul de vedere al modificarii naturii si amplitudinii procesului de globalizare, extinderea UE era singurul raspuns rational si posibil din partea Europei, atat la sfidarile noilor economii cu vocatie globala: India, China, Brazilia, cat si la avansul luat de economia SUA.
A prevalat interesul UE de a da raspunsul asteptat problemelor cu care se confrunta. Cu toate slabiciunile lor institutionale, cu problemele legate de fragilitatea democratica, de coruptie, cei 12 noi membri ai UE au devenit motorul cresterii economice europene, au dinamizat-o, au generat o diminuare importanta a somajului in zona euro. Extinderea este o oportunitate pentru toti membrii UE.
Acum, important este sa stim sa ne jucam cu inteligenta cartile pe care le avem, prin generarea de proiecte care sa atraga fonduri europene de dezvoltare, prin pregatirea fortei de munca si prin stabilizarea ei aici, prin politici de import selectiv de forta de munca in domeniile deficitare etc.
Guvernarea si proiectele PSD
Putem face asta in absenta unei Strategii postaderare? De ce nu ati intocmit-o si pe asta, domnule Iliescu?
Evident ca nu. Rolul principal in gestionarea procesului de integrare revine Guvernului, care trebuie sa genereze o Strategie efectiva pentru perioada postaderare, nu doar compuneri pline de dorinte pioase. Pana in 2004 am lucrat, cu Guvernul, cu Academia Romana, cu cercetarea stiintifica, cu societatea civila, la o Strategie de Dezvoltare Durabila pana in 2025, al carei obiectiv esential este reducerea decalajelor economice si sociale care ne despart de tarile europene dezvoltate si care avea si o componenta postaderare, o etapa distincta pana in 2013, pentru care exista o proiectie bugetara la Bruxelles in ceea ce ne priveste. Din motivele pe care le stiti, ea a fost data uitarii. Nu s-a pus nimic in loc, pentru ca agenda tarii nu este aceeasi cu agenda guvernarii.
Eu vreau sa atrag atentia si asupra altui pericol. Actuala guvernare a trait pana in acest moment din programele si proiectele promovate de PSD in timpul guvernarii sale. Ele sunt pe cale sa se epuizeze, pentru ca nu au fost nici actualizate, nici inlocuite cu altceva.
Ca proaspat presedinte de onoare al PSD, ce anume se afla pe agenda partidului? Alegeri anticipate, intrarea la guvernare? Nici una, nici cealalta. Problemele s-au acutizat in ultima vreme prin agravarea conflictelor din interiorul Coalitiei de guvernare si revine fortelor politice datoria sa gaseasca solutiile adecvate.
Intrarea PSD la guvernare nu este de discutat inaintea alegerilor parlamentare. Pana atunci avem destule instrumente de a influenta lucrurile, care tin de strategia si de tactica parlamentare, de actiunea alesilor nostri judeteni si locali, a primarilor si presedintilor de consilii judetene, care trebuie sa contribuie la dezvoltarea si consolidarea dialogului nostru cu societatea, pentru sustinerea intereselor categoriilor sociale celor mai defavorizate, care au cel mai mult de suferit de pe urma consecintelor guvernarii de dreapta. Dupa Congresul din decembrie 2006, PSD isi concentreaza eforturile pentru concretizarea unui proiect politic credibil, compatibil cu noul statut al Romaniei, ca si pentru pregatirea alegerilor europene.
Parca erati suparat pe domnul Geoana si pe cei din grupul de la Cluj. De ce le-ati acceptat oferta?
Am fost suparat pe ei, nu pe partid, ceea ce este cu totul altceva. Oferta a venit din partea partidului si a fost aprobata de Congres. Dar dincolo de suparari - oameni suntem! - exista interesul nostru comun de a readuce PSD in prim-planul politicii si la guvernare, acolo unde il recomanda performantele sale trecute, profesionistii din randurile sale. Suntem cu totii responsabili pentru ceea ce se intampla in PSD si avem obligatia de a oferi Romaniei si cetatenilor ei o alternativa la actuala guvernare.
Dar domnul Nastase tot la masa de scris trebuie sa ramana?
Eu nu am spus asa ceva, cu atat mai mult cu cat este un adevarat om politic, cu certe calitati de lider. Guvernarea sa a fost cea mai buna din epoca postdecembrista. Eu am spus ca perioada asta, in care s-a retras voluntar din prim-planul politicii, a fost fertila in plan intelectual. Cartile publicate, mai ales cea despre actiunile de politica externa ale Romaniei din cursul anului 1990, sunt extrem de incitante si ii scot in evidenta o latura pe care politica i-o ascunsese.
Adrian Nastase isi are locul in PSD, pe care si-l va ocupa in momentul in care se vor limpezi lucrurile. Judecand dupa ceea ce i se intampla, avem de-a face cu un proces politic si cu razbunarea unor oameni care au facut din ura un soi de drog.
"Ma simt bine ca european"
Cum va simtiti ca european, domnule Iliescu? Asta ati visat in 1945, cand ati intrat in politica?
Ca european, ma simt bine. De altminteri, nu am crezut niciodata ca divizarea continentului va fi una vesnica. Ideea reunificarii se afla in mintea tuturor, in Est si in Vest. Cortina de Fier nu a fost cu adevarat un obstacol in calea ideilor si nici a oamenilor. Iar in 1945, cand aveam doar 15 ani, continentul nu se divizase inca, si nu credeam ca asa ceva ar fi fost posibil. Iar cand s-a lasat Cortina, nu ne-a intrebat nimeni de care parte a ei vrem sa traim.
Cand vor fi romanii ca si ceilalti europeni?
Economic si ca bunastare, peste doua-trei decenii. Ca valori morale si politice, ca interese si mod de a gandi, chiar mai repede, desi nu trebuie sa subestimam inertia in planul mentalitatilor. Cei care au plecat acum in Europa la munca pot deveni agentii schimbarii si modernizarii Romaniei. Ei merita mai mult respect si consideratie.
Va castiga PSD alegerile viitoare?
Eu cred ca este posibila o astfel de victorie si sper sa se intample pe un vot pozitiv, nu pe unul negativ. Pana atunci, ne asteapta alegerile europene din mai, care constituie un prim test pentru partid.
Cine poate sa-l invinga pe Basescu? Are PSD pe cineva care sa i se poata opune?
In primul rand, Traian Basescu insusi, si nu s-ar zice ca nu se straduieste. In al doilea rand, un om care sa fie opusul sau, sa aiba un demers cu adevarat modern, european. PSD poate propune un astfel de om, nu neaparat dintre actualii sai lideri.
Daca Constitutia v-ar fi permis, ati mai fi candidat?
In nici un caz dupa 11 ani de mandat de sef al statului care au fost incontestabil anii cei mai grei, incarcati de tensiuni si framantari de tot felul, dar si de transformari profunde in viata societatii romanesti.
Mai sunteti ateu, domnule Iliescu?
Nu am spus niciodata ca sunt ateu, ci liber-cugetator, ceea este altceva. Dar, dincolo de asta, daca nu credem in noi, daca nu credem in valori statornice, daca nu credem in oameni, daca nu credem ca avem o datorie fata de ei, nu putem fi buni oameni politici, nu le putem servi interesele si nici binele public. Cum vedeti, sunt, in felul meu, un om credincios. Si ma simt bine asa.
