Materialul genetic antic extras din osemintele umane îngropate în celebra necropolă irlandeză de la Newgrange îi aparţine unui bărbat din Neolitic, probabil un rege sau căpetenie, ai cărui părinţi erau probabil frate şi soră, conform unui nou studiu, transmite Live Science.
Această descoperire sugerează că Irlanda neolitică era condusă în urmă cu 5.000 de ani de către o dinastie de elită care a folosit căsătorii incestuoase pentru a se izola de oamenii de rând - la fel cum făceau şi faraonii egipteni sau familiile regale Inca din Mezoamerica.
În cadrul unui studiu publicat miercuri, 17 iunie, în revista Nature, o echipă coordonată de un cercetător de la Trinity College din Dublin a examinat materialul genetic extras de la 42 de oameni îngropaţi în situri neolitice din Irlanda, ce datează de acum 5800 - 4500 de ani, precum şi de la doi oameni dintr-un sit datând din Mezolitic, de acum 6100 până la 6700 de ani.
Ei au descoperit că persoana îngropată în spaţiul cel mai ornat din necropola din Newgrange - unul dintre cele mai vechi monumente europene din Epoca de Piatră - era un bărbat adult ai cărui părinţi erau în mod clar rude de gradul întâi. Acest lucru înseamnă că erau probabil frate şi soră sau părinte şi copil - deşi această a doua variantă este foarte rar întâlnită în istorie.
"Moştenim o copie a genomului de la mamă şi una de la tată, şi putem compara aceste două copii ale genomului în cazul acestui individ", a precizat autoarea acestui studiu, Lara Cassidy, genetician la Trinity College Dublin. "Practic, ceea ce am descoperit este că (cele două copii ale genomului) erau extram de similare".
Atunci când cercetătorii au calculat coeficientul de consangvinizare, care este bazat pe cantitatea de ADN provenită de la ambii părinţi, au ajuns la concluzia că este de 25%. "Acesta este un semn al relaţiilor sexuale între rude de gradul întâi, care împărtăşesc 50% din ADN-ul lor", a declarat Lara Cassidy pentru Live Science.
O dinastie antică
Relaţiile incestuoase frate-soră reprezintă un tabu aproape universal în societăţile umane, atât din punct de vedere cultural cât şi biologic, a mai explicat ea.
Singura acceptare socială a relaţiilor frate-soră se producea în cazul elitelor. "Era modalitatea prin care elitele se puteau separa de restul societăţii - ei avea dreptul să încalce un tabu, aveau dreptul să încalce o convenţie socială pe care alţi oameni nu o puteau încălca", conform lui Cassidy.
Astfel, căsătoriile între fraţi erau apanajul unei singure familii regale, care instituia o dinastie şi care era percepută ca de descendenţă divină. Iar dacă mormântul bogat decorat al acestui individ din Newgrange sugerează că descendenţa sa incestuoasă era acceptată social, alte studii genetice derulate pe osemintele din alte necropole din Irlanda, din aceeaşi perioadă de timp, nu au mai găsit situaţii similare.
Această descoperire corespunde ecourilor unui vechi mit irlandez despre un fenomen solar produs la Newgrange, când Soarele ce răsare la solstiţiul de iarnă aruncă o coloană de lumină adânc în interiorul necropolei, luminând întregul mormânt. Conform legendei, un vechi rege a încercat să ridice un turn înalt într-o singură zi la Dowth (unde se află o necropolă neolitică similară celei de la Newgrange), la aproximativ 1,5 kilometri distanţă de Newgrange, cu ajutorul vrăjilor făcute de sora sa care a oprit Soarele pe cer. Însă regele a rupt vraja şi a eliberat Soarele comiţând incest cu sora sa - din acest motiv, numele pe care irlandezii l-au dat în secolul XI pentru necropola din Dowth este "Fertae Chuile", care se traduce prin "Dealul Păcatului" sau "Dealul Incestului".
Irlanda neolitică
Studiul genomurilor irlandeze antice a dezvăluit că bărbatul înmormântat în necropla de la Newgrange era rudă îndepărtată cu o persoană îngropată într-un mormând similar din Neolitic de la Carrowmore, din County Sligo, la o distanţă de peste 140 de kilometri în vestul Irlandei.
Persoanele din aceste morminte erau mai aproape înrudite între ele decât erau cu restul populaţiei, conform lui Cassidy. De asemenea, o analiză chimică a osemintelor lor a indicat faptul că aceştia mâncau mai multă carne decât era obişnuit pentru acea vreme, ceea ce, de asemenea, atestă faptul că proveneau din clasa conducătoare.
Cercetătorii au examinat şi similarităţile şi deosebirile dintre locuitorii Irlandei din Neolitic şi cei care trăiau pe acest teritoriu înaintea lor, în Mezolitic - reprezentaţi de rămăşiţele umane din două morminte din această perioadă de timp.
Rezultatele obţinute confirmă teoria că Irlanda a fost colonizată în urmă cu aproximativ 5.800 de ani de fermieri neolitici, proveniţi probabil din Peninsula Iberică, care au înlocuit sau asimilat treptat populaţiile indigene de vânători-culegători.
Cercetătorii au identificat şi dovezi genetice ale celui mai vechi caz cunoscut de Sindrom Down în cazul unui copil de sex masculin înmormântat în necropola Poulnabrone din County Clare, ce datează de peste 5.500 de ani. Analiza anumitor izotopi chimici arată că acest copil a fost hrănit cu lapte matern şi necropola în care a fost găsit indică faptul că provenea dintr-o familie din clasa superioară, mai susţine Cassidy.
