Comisia Europeană a spus că vrea să se împrumute pentru a reconstrui Ucraina. Este timpul să ne amintim că datoria înseamna doar impozite sau inflație în devenire, scrie revista Contrepoints
„Comisia Europeană are în vedere un nou împrumut pentru reconstruirea Ucrainei, devastată de aproape trei luni de război„ indică posturile de știri care precizează apoi că ”o posibilă strângere de fonduri, însă, stârnește reticențe în țările din nordul Uniunii"
După 750 de miliarde de euro de datorie comună emisă pentru planul de redresare europeană post-covid, Bruxelles-ul își ia avânt și se oferă acum să ajute la reconstruirea Ucrainei.
Să-i amintim Bruxelles-ul în cazul în care a uitat că Ucraina este încă în proces de demolare, fără armistițiu la vedere. Dar să omitem acest detaliu...
Instrumentul financiar, denumit „RebuildUkraine”, ar face apoi posibilă acordarea de împrumuturi și subvenții Kievului, dar și investiții, condiționate de reforme în domeniul statului de drept și a luptei împotriva corupției, sau în digital și climat.
Ucraina este o țară coruptă care nu face parte din Uniunea Europeană. În realitate, acest stat este probabil și mai corupt decât Rusia. Amintiți-vă că înainte de război, cu resurse naturale comparabile cu cele ale Rusiei, venitul pe cap de locuitor era pe jumătate față de Rusia. De la căderea Cortinei de Fier, Ucraina, ca și Rusia, nu a putut să dezvolte o economie diversificată cu valoare adăugată. Nomenclatura, transformată rapid într-o oligarhie prădătoare, și-a însușit instantaneu instrumentele de producție ale lumii comuniste, care aparțineau „poporului” și, deci, nu aparțineau nimănui.
Să presupunem că Ucraina iese din conflict rămânând o țară suverană. Cine sunt eurocrații de la Bruxelles pentru a se pronunța asupra meritelor reformelor unui stat suveran sau pentru a-l angaja în propriile sale moduri digitale și climatice?
Un „experiment” care promite a fi dezastruos
„Comisia precizează că planul s-ar baza pe „experiența dobândită” în timpul crizei Covid-19, al cărei plan european de redresare a fost finanțat printr-o datorie comună de 750 de miliarde de euro."
Indiferent dacă îi place sau nu Comisiei, „experiența” euro-obligațiunilor este în curs de dobândire. Nu va fi „dobândită” definitiv până când împrumuturile menționate nu vor fi rambursate. Rambursate în euro pastrând încă o putere de cumpărare decentă. Și nu asta pare să se întâmple.
Până acum, experiența planului de redresare a dus la o accelerare a creșterii prețului vieții de zi cu zi în zona euro, inflație pe care Banca Centrală Europeană nu se grăbește să o combată. Și pentru un motiv întemeiat: finanțele publice ale multor țări din zona euro nu sunt în măsură să susțină ratele normale, cu Italia și Franța în frunte.
Inerția Băncii Centrale Europene în combaterea inflației a dus la o devalorizare de facto a euro în raport cu dolarul. Este foarte enervant pentru că petrolul, gazul, fosfatul, grâul, cuprul, zincul, plumbul... se plătesc în dolari. Căderea monedei euro contribuie la accelerarea inflației.
În lumea vastă, mulți încep să perceapă că, în timp ce un euro sau un dolar se creează cu ușurință, un butoi sau un quintal de grâu nu iese din pământ prin magie. Se pare că o criză monetară majoră se profilează cu devalorizări în cascadă. Prea multă datorie a fost deja emisă și depășește capacitatea de rambursare a unei generații. Nu am văzut niciodată o generație care a fost de acord să plătească datoriile celei anterioare.
Datoria este doar un impozit în devenire și deja există prea multă
Actele de caritate sunt frumoase. Cu banii altora se numește solidaritate. Cu toate acestea, solidaritatea are și un preț. După cum au înțeles bine așa-numitele "țări zgârcite" ale Uniunii Europene (Austria, Olanda, Danemarca și Suedia), deficitul și datoria sunt impozite în devenire. Impozitele sunt colectate de forța publică și constituie un atac asupra proprietății. Sunt legitime doar dacă au fost votate. Inflația este impozitul guvernelor corupte și îndatorate, un impozit luat fără consultarea oamenilor.
Comisia Europeană pare să vrea acum să se comporte ca un organism suveran și își iese din rol. În plus, vrea să intervină.
Să sperăm că țările "zgârcite" vor reuși să controleze ambițiile de federalism forțat ale autorităților de la Bruxelles (ambiție deghizată în morala solidarității internaționale).
Dacă comisarii de la Bruxelles care doresc să participe la reconstrucția Ucrainei și-ar folosi propriile economii, nu ar fi nimic șocant sau condamnabil. Faptul că ei cheltuiesc banii pe care contribuabilii europeni încă nici nu i-au câștigat este însă șocant.
Acești funcționari care dau lecții în statul de drept uită că, asumându-și puterea de a emite euroobligațiuni, emit taxe viitoare fără să fi consultat cel puțin contribuabilii sau fără să fie mandatați să facă acest lucru. Astfel, ei încalcă de fapt regula sacră a democrațiilor: „nicun impozit fără reprezentare”.
Nu au fost aleși să impoziteze. Ei sunt numiți să fie „gardieni ai tratatelor” nu pentru a le încălca sau pentru a se amesteca în politica externă.
Criza monetară către care ne conduc acești funcționari le va mătura aroganța.
