În timp ce Ucraina a reușit să respingă flota rusă, Occidentul caută o strategie de stabilizare a regiunii, scrie trimisul special la Bucuresti pentru Le Figaro.
Sistemul francez de apărare aeriană Mamba este instalat de doi ani încoace pe litoralul românesc, la Constanța, la câteva sute de kilometri de Ucraina. Este integrat în lanțul de comandă NATO pentru protecția flancului estic al Alianței. În ciuda cererilor ucrainene de a transfera sistemul pe teritoriul său, în prezent nu se pune problema predării prețioaselor echipamente. „România cere ca acestea să rămână, este un element foarte apreciat al desfășurării franceze”, observă o sursă militară.
Mai mult, Bucureștiul visează să vadă Alianța construind o bulă „A2AD” deasupra teritoriului său, așa cum spun experții militari, adică o bulă de apărare aeriană închisă la amenințările rusești. România, care este deja echipată cu sisteme American Patriot, a lansat o procedură de achiziție a aeronavelor F-35 de generația a cincea. Are contracte cu germanul RheinMetall pentru livrarea sistemelor Oerlikon. Apărarea multistrat trebuie să poată intercepta împușcături balistice, dar și drone, trase de pe uscat sau pe mare, Occidentul „trebuie să fie capabil să securizeze regiunea”, a îndemnat generalul Breedlove, fost comandant suprem al aliaților, în cadrul conferinței privind securitatea în Marea Neagră și Balcanii organizate de Centrul Noua Strategie săptămâna trecută la București.
Până la izbucnirea războiului rusesc împotriva Ucrainei, țărmurile Mării Negre se numărau printre obiectivele strategice la care NATO nu se gândea. „Marea Neagră este o regiune foarte complicată, iar oamenii preferă să evite lucrurile complicate”, explică George Scutaru, directorul Centrului Noua Strategie.
Unele țări au considerat că această regiune este prea departe de interesele lor. În cadrul NATO, și țările baltice au reușit să atragă mai multă atenție decât noi. Dar Marea Neagră este deja un câmp de luptă ”, explică fostul consilier pentru securitate națională al președintelui României, între 2014 și 2015.
„Toate conflictele, înghețate sau nu, sunt totuși aici: Transnistria, Donbass, Abhazia… ”, își amintește el, referindu-se la teritoriile ocupate de Rusia în Moldova, Ucraina și Georgia. În regiune, Moscova a folosit și politica energetică ca pârghie de influență.
Înfrângerea Rusiei
Dar abia în 2022 Alianța a organizat desfășurarea unui batalion în România, așa cum făcuse deja în țările baltice după anexarea Crimeei în 2014, sub responsabilitatea Franței. Strategia Quai d'Orsay pentru Marea Neagră este așteptată în următoarele săptămâni, după ani de reflecție lentă. Statele Unite au ridicat vălul propriei viziuni la sfârșitul anului trecut. „Angajamentul Washingtonului în Marea Neagră a cunoscut suișuri și coborâșuri în perioada post-Război Rece”, notează Consiliul Atlantic într-o analiză a strategiei americane. Această lipsă de atenție consecventă a contribuit la relativa nesiguranță a statelor riverane și a încurajat agresiunea rusă. Dar, pe măsură ce regiunea continuă să fie destabilizată, se pare că această perioadă de neglijare a SUA s-ar putea să se apropie de sfârșit"
Washingtonul își va „tripla” astfel prezența militară în regiune, va sprijini inițiativa „trei mări” care dorește să conecteze Marea Baltică, Mediterana și Marea Neagră pe rute terestre, să investească în proiecte energetice care să permită autonomia regiunii față de față de gazul rusesc. Înainte de război, Moldova importa 99% din gazele sale din Rusia, Bulgaria 77%, România 23% Cu proiectul platformei offshore Neptun Deep, Bucureștiul intenționează să devină autonom din 2027.
Dar aceste infrastructuri strategice vor fi ținte de apărare împotriva Rusiei. Cu toate acestea, România și Bulgaria nu au suficiente forțe navale pentru a descuraja agresiunea pe cont propriu. „Dacă Crimeea rămâne ocupată, atunci Rusia va putea duce un război hibrid” în Marea Neagră, adaugă Wilfried Jilge, de la Platforma de Stabilizare, organizație care consiliază guvernul german. De un deceniu, statele vecine cu Marea Neagră s-au obișnuit cu blocarea comunicațiilor lor sau blocarea drumurilor lor de către navele rusești. Legata de Marea Neagră prin Dunăre, Germania începe să se intereseze de zonă.
Securizarea traficului maritim
Rezultatul războiului din Ucraina va avea consecințe asupra securității acestei regiuni, al cărei perimetru oferă o panoramă a tuturor complexităților geopolitice. Dacă România, Bulgaria și Turcia sunt membre NATO, Ankara este un partener dificil al Uniunii Europene. Turcia menține o relație specială cu Rusia, la fel ca și Bulgaria, unde influența Moscovei cântărește pe scena politică. De cealaltă parte a acestei mări semi-închise, Georgia este supusă unei presiuni crescute din partea Kremlinului și amenință să sufere aceeași soartă ca și Ucraina. Moscova nu ascunde că unul dintre obiectivele sale strategice pe termen lung este acela de a cuceri întregul litoral al Ucrainei, până la fragila Moldovă, și de a pune în stăpânire Marea Neagră, pentru a asigura accesul la Marea Mediterană.
La mai bine de doi ani de la începutul războiului, Rusia a fost învinsă în Marea Neagră. O treime din flota sa a fost dezafectată, în timp ce marina ucraineană este aproape inexistentă. Kiev a reușit să împingă înapoi Rusia datorită dronelor sale marine și loviturilor sale profunde. În urmă cu aproximativ zece zile, Ucraina a reușit să scufunde dragatorul rus de mine Kovrovets . Permițând redeschiderea unui coridor maritim pentru a-și exporta cerealele din Odesa, Ucraina a găsit și oxigen economic. 70% din exporturile ucrainene merg pe mare.
Pentru a consolida securitatea traficului maritim în Marea Neagră, România, Bulgaria și Turcia au semnat în ianuarie un acord de principiu care prevede desfășurarea de nave antimine. Dar nu se pune problema ca NATO să trimită nave în regiune. S-au retras în 2022 pentru a evita „orice semnal de escaladare”, explică un observator din regiune. Convenția de la Montreux, supravegheată de Turcia, interzice navelor de război ale statelor beligerante să traverseze strâmtoarea Kerci.
„Marea Neagră a devenit mai sigură, dar numai datorită nouă ”, suspină Olga Reznikova, de la Institutul Național de Studii Strategice (NISS) din Kiev. Ea este una dintre numeroasele ucrainene care au participat la forumul pentru a alerta occidentalii. „Întrebarea este pe cine vor europenii să vadă la granița lor: Ucraina sau Rusia?”, a spus ea. Această întrebare se adresează în primul rând statelor Mării Negre.
