Imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale din România, în care Călin Georgescu a ieșit pe primul loc, presa internațională a adoptat un ton extrem de critic față de candidat. Articolele publicate la scurt timp după alegeri îl descriau pe acesta drept „pro-rus”, „admirator al lui Putin” și „fascist”. Exemplu în acest sens sunt articolele publicate de Politico, care sugerau că ascensiunea lui Georgescu ar putea reprezenta o amenințare pentru stabilitatea NATO și a Uniunii Europene .
Totuși, la doar câteva zile distanță, aceeași publicație pare să fi schimbat perspectiva asupra lui Călin Georgescu. În articole recente, etichetele de „pro-rus” și „fascist” au dispărut, lăsând loc unor descrieri mai nuanțate. Georgescu este acum caracterizat drept un „ultranaționalist” și un politician care promovează autonomia națională, fiind comparat chiar cu Robert F. Kennedy Jr. pentru mesajele sale populiste și axate pe tematici rurale .
Contradicții și întrebări
Această schimbare de ton ridică întrebări despre modul în care este perceput Călin Georgescu de către mass-media internațională și despre influențele care modelează aceste narațiuni. Este remarcabil cum un candidat, inițial descris ca o amenințare geopolitică majoră, este acum prezentat ca un lider controversat, dar în limitele discursului naționalist convențional.
Unii analiști sugerează că această schimbare ar putea fi rezultatul unei reevaluări a pozițiilor publice ale lui Georgescu sau al unei înțelegeri mai profunde a contextului electoral din România. Alții, însă, văd în această schimbare o posibilă ajustare tactică, menită să reducă percepția de alarmism din partea publicațiilor internaționale.
Contextul electoral și strategiile lui Georgescu
Călin Georgescu s-a remarcat printr-o campanie electorală puternic orientată către votanții din mediul rural, folosind teme precum agricultura, susținerea fermierilor și valorile tradiționale. Deși unele dintre mesajele sale sunt considerate neconvenționale, ele au atras un segment semnificativ al electoratului dezamăgit de partidele tradiționale.
Pe de altă parte, etichetele de „ultranaționalist” și comparațiile cu RFK Jr. reflectă o tentativă de a poziționa campania sa într-un context mai familiar pentru publicul occidental.
