Într-un articol de opinie publicat în The National Interest, analistul american de politică externă Michael Hall analizează implicațiile anulării recente a alegerilor prezidențiale din România și modul în care acest eveniment poate servi drept catalizator pentru o schimbare strategică în relațiile dintre Statele Unite, NATO și Europa. Hall argumentează că, în loc să mențină status quo-ul, Washingtonul ar trebui să folosească această criză pentru a încuraja o mai mare autonomie strategică europeană și pentru a redefini angajamentele americane în regiune.
Anularea șocantă a alegerilor din România reprezintă o oportunitate pentru o mai mare autonomie strategică europeană.
Evenimentele recente din România au atras atenția globală și au aruncat țara într-o criză politică profundă. Duminică, guvernul a interzis unui candidat popular, Călin Georgescu, să participe la alegerile prezidențiale din mai. Această decizie a venit după ce Georgescu, un candidat independent de dreapta, sceptic față de NATO, UE și sprijinul pentru Ucraina, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale. Curtea Constituțională a României a anulat brusc rezultatele, suspendând turul al doilea. Ulterior, autoritățile l-au arestat temporar pe Georgescu când a încercat să își depună din nou candidatura.
Aceste acțiuni împotriva lui Georgescu au fost luate pe fondul acuzațiilor, susținute de SUA, privind o posibilă ingerință rusă în alegeri. Cu toate acestea, președintele României de la acea vreme – care și-a dat ulterior demisia în urma scandalului – a recunoscut că aceste acuzații erau „aproape imposibil” de dovedit.
Administrația Trump a reacționat rapid. Într-un discurs tranșant la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele JD Vance a criticat oficialii europeni pentru satisfacția lor față de anularea alegerilor din România. De asemenea, directorul Serviciilor Naționale de Informații, Tulsi Gabbard, a menționat cazul României ca un exemplu al comportamentului antidemocratic al unor aliați europeni.
România – O oportunitate pentru resetarea relației SUA-Europa
În loc să se limiteze la sublinierea ipocriziei, liderii americani ar trebui să fie mai ambițioși și să vadă situația din România ca pe o oportunitate de a redefini relația SUA cu Europa. România ar putea deveni un teren de testare pentru noua abordare strategică americană.
După ce a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, presa l-a descris pe Georgescu ca pe un „necunoscut” care a reușit un succes surprinzător datorită unei campanii eficiente pe TikTok. Însă o analiză mai atentă arată că, deși este un outsider în raport cu establishmentul NATO și UE, Georgescu este departe de a fi „păpușa lui Putin.”
Cine este Călin Georgescu?
Georgescu este specialist în științele solului și a lucrat pentru ONU ca Raportor Special. Raportul său din 2012 despre efectele negative pe termen lung ale testelor nucleare americane în Insulele Marshall este încă disponibil pe site-ul ONU. După activitatea sa la ONU, Georgescu a colaborat cu Clubul de la Roma pe probleme de sustenabilitate. A fost luat în considerare pentru funcția de prim-ministru încă din 2010 și a fost oficial propus în 2020 și 2021.
Astfel, Georgescu nu este un novice în politică. Nu trecutul său, ci ideile sale sunt cele care au speriat establishmentul NATO și UE.
Importanța strategică a României
România găzduiește Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, cea mai estică bază NATO din Europa. Administrația Biden a investit masiv în această bază, situată în apropiere de Ucraina și față în față cu Crimeea, având în plan să o transforme într-una dintre cele mai mari baze militare americane din Europa, depășind chiar și baza Ramstein din Germania.
În campania sa, Georgescu și-a exprimat scepticismul față de prezența trupelor americane în România. Între timp, președintele Donald Trump contestă viziunea convențională asupra NATO, caută să reducă tensiunile cu Rusia, să încheie războiul din Ucraina și a încercat anterior să retragă trupe din Europa. Este ușor de văzut cum toate aceste elemente ar putea duce la o retragere a SUA și la transferarea responsabilității apărării României către însăși România.
Această viziune pragmatică se distanțează atât de modelul actual, cât și de abordarea tranzacțională emergentă. În timp ce Biden consideră NATO un „angajament sacru,” iar Ungaria adoptă o abordare tranzacțională – mai multe cheltuieli pentru apărare în schimbul unui angajament militar american sporit – Georgescu propune o a treia cale:
- Aliații NATO să ia propriile decizii suverane privind apărarea, punând accent pe auto-suficiență, în loc să considere garanția de securitate americană un drept implicit sau să își crească cheltuielile pentru a câștiga favoruri de la Washington.
Această strategie are sens din mai multe motive. NATO și UE sunt formate din state cu interese și nevoi de securitate foarte diferite, ceea ce face ca o abordare unitară să fie ineficientă. O alianță nu ar trebui și nici nu trebuie să niveleze aceste diferențe.
O resetare inevitabilă?
Faptul că Georgescu a fost eliminat din cursa prezidențială complică implementarea acestei viziuni. Cu toate acestea, ideile sale vor continua să influențeze gândirea românilor în materie de apărare și politică externă.
Indiferent de cine va candida sau va câștiga alegerile prezidențiale, Washingtonul ar trebui să urmărească o resetare a relației cu România. Anularea alegerilor și interzicerea candidaților sunt măsuri pe care majoritatea americanilor le consideră inacceptabile.
Dacă Trump este serios în privința diplomației cu Rusia și a pivotării către Asia, o retragere a trupelor americane din România și anularea planurilor de extindere a bazei aeriene ar servi ambele obiective.
Această mișcare ar fi în interesul SUA, încurajând aliații europeni să își asume mai multe responsabilități pentru propria apărare și demonstrând că prezența militară americană nu este garantată la nesfârșit.
Retragerea trupelor din România: un semnal pentru Europa și Rusia?
O retragere a trupelor americane din România ar zgudui NATO, dar ar demonstra determinarea SUA și ar forța europenii să ia mai în serios conceptul de autonomie strategică. Aceasta ar putea fi chiar folosită ca monedă de schimb pentru a convinge Rusia să oprească războiul din Ucraina, având în vedere plângerile Moscovei privind extinderea NATO spre est.
Dacă administrația Trump va continua planurile lui Biden de extindere a bazei aeriene și a prezenței trupelor în România, Washingtonul riscă să fie legat de un guvern tot mai autoritar la București și de o strategie care menține tensiunile cu Moscova.
Este greu de justificat acest lucru ca fiind în interesul american. O relație bună cu Bucureștiul și Europa poate fi menținută și fără desfășurarea de trupe americane. În final, indiferent de preferințele față de guvernele europene, interesul SUA rămâne acela de a găsi un echilibru cu singura altă superputere nucleară din lume.
*Michael Hall este un analist de politică externă specializat în relațiile transatlantice și securitatea europeană, având numeroase contribuții în domeniul geopoliticii și al strategiilor de apărare. The National Interest este o revistă de prestigiu axată pe afaceri internaționale și politică externă, oferind analize detaliate asupra strategiilor globale și intereselor americane în lume.
