Pana de curent care a paralizat Spania și Portugalia scoate la iveală limitele ignorate ale energiilor regenerabile, ridicate la rang de fetiș ideologic de guvernele de stânga. Panourile solare nu generează energie noaptea, iar turbinele eoliene se opresc când vântul nu bate. Pe 27 aprilie 2025, Spania ar fi funcționat cu rețeaua sa pe 100% energie regenerabilă — activiștii ecologiști au aplaudat. Totuși, la doar câteva zile distanță, aceeași rețea s-a prăbușit, aruncând națiunea în haos, scrie European Conservative
Națiunile iberice Spania și Portugalia au fost aruncate în haos ieri, când o pană masivă de curent a afectat întreg teritoriul lor, lăsând zeci de milioane de oameni fără electricitate.
Orașele mari, printre care destinații turistice de renume internațional — Madrid, Lisabona, Barcelona, Sevilla și Valencia — s-au oprit complet. Aeroporturile s-au închis, trenurile s-au blocat, semafoarele au cedat, iar spitalele au luptat să mențină operațiunile critice cu generatoare de rezervă. Turneul de tenis Madrid Open a fost suspendat. Supermarketurile au fost nevoite să închidă pentru a preveni cumpărăturile de panică. Oamenii obișnuiți au rămas blocați în lifturi și tuneluri de metrou, navigând prin stații întunecate cu lanternele telefoanelor. Pasagerii au fost nevoiți să părăsească trenurile blocate pe jos. Autoritățile ar fi avut avertismente prealabile, dar nu au acționat decisiv.
Spre seară, energia a fost parțial restabilită — operatorul rețelei spaniole, Red Eléctrica, a raportat că a acoperit 43% din cerere — dar recuperarea completă ar putea dura ore, dacă nu zile. Între timp, operatorul portughez a avertizat că perturbările ar putea dura până la o săptămână. Luni seară, primarul Lisabonei, Carlos Moedas, a cerut oamenilor să rămână acasă în ziua următoare, temându-se că orașul nu va fi pregătit să revină la normal.
Această pană de curent spectaculoasă și fără precedent, descrisă ca un „incident de 50, dacă nu de 100 de ani”, a expus o problemă mai profundă: consecințele catastrofale ale politicilor energetice de stânga, care au prioritizat nesăbuit energiile regenerabile, în timp ce au desființat alternative fiabile precum cărbunele și energia nucleară.
Cauza imediată a penei este încă investigată, autoritățile oferind puține detalii până acum. Red Eléctrica din Spania a indicat o „fluctuație tehnică puternică” în rețeaua europeană, existând rapoarte care sugerează că o defecțiune la interconectorul dintre Spania și Franța ar fi putut provoca un colaps în cascadă. REN, operatorul rețelei portugheze, a sugerat că „variațiile extreme de temperatură” ar fi putut solicita liniile de înaltă tensiune.
Totuși, aceste detalii tehnice ascund o realitate mai fundamentală: rețeaua energetică a Peninsulei Iberice, dependentă în mare măsură de surse regenerabile intermitente, este periculos de vulnerabilă. Un exemplu emblematic pentru energia verde, Spania obține 56% din electricitate din surse regenerabile — în principal eoliană și solară — cu nuclearul la 20% și combustibilii fosili la 23%. Portugalia a urmat o cale similară. Această tranziție a lăsat ambele țări expuse la fragilitate sistemică și incapabile să facă față întreruperilor bruște sau creșterilor neașteptate ale cererii.
Conduse de un zel ideologic, guvernele de stânga din partidele PS din Portugalia și PSOE din Spania au adoptat energia regenerabilă, în timp ce au desființat entuziast infrastructura care asigura odată suveranitatea și stabilitatea energetică. Termocentralele pe cărbune, care furnizează energie de bază constantă, au fost scoase din funcțiune în toată Europa sub presiunea activiștilor ecologiști zgomotoși, bine finanțați și aprobați de presă. În Spania, ponderea producției de electricitate din cărbune a scăzut de la 40% în 2007 la sub 2% până în 2023. Energia nucleară, o sursă cu zero emisii de carbon, de o fiabilitate și competitivitate de neegalat, s-a confruntat cu o ostilitate similară din partea politicienilor orbiți de fapte. Cele șapte reactoare operaționale ale Spaniei sunt sub amenințarea imediată a închiderii, guvernul Sánchez plănuind să închidă toate centralele până în 2035. Portugalia, între timp, nu are deloc capacitate nucleară, abandonând planurile de dezvoltare nucleară cu decenii în urmă. În schimb, Lisabona se bazează în mare măsură pe energie eoliană și hidroelectrică, ambele cedând sub condiții meteorologice nefavorabile sau stres tehnic. Aceste politici, înrădăcinate într-un dogmatism ecologist antiștiințific, au slăbit considerabil rețeaua.
Această fetișizare irațională a energiilor regenerabile ignoră limitările lor inerente. Panourile solare nu generează energie noaptea, iar turbinele eoliene se opresc când vântul nu bate. Pe 27 aprilie 2025, Spania ar fi funcționat cu rețeaua sa pe 100% energie regenerabilă — activiștii ecologiști au aplaudat. Totuși, la doar câteva zile distanță, aceeași rețea s-a prăbușit, aruncând națiunea în haos. Vitezele scăzute ale vântului în Europa de Vest, combinate cu o cerere ridicată, au agravat probabil criza, forțând dependența de centrale pe gaz îmbătrânite și importuri din Franța și Maroc. În mod ironic, un sistem lăudat pentru sustenabilitatea sa s-a dovedit fatal de fragil sub presiune. Regenerabilele, deși utile și importante, necesită sisteme de rezervă puternice și modernizări masive ale rețelei pentru a compensa intermitența lor. Din păcate, această realitate a fost ignorată de politicienii socialiști care prioritizează aparențele și jocurile politice în detrimentul unei guvernări serioase.
Cazul Portugaliei este deosebit de remarcabil. S-a dezvăluit acum că, deși criza de ieri a fost șocantă pentru publicul larg, era considerată foarte probabilă de autoritățile energetice ale țării. În 2022, João Bernardo, pe atunci director general al energiei și geologiei, a declarat public că Portugalia „se confruntă cu o problemă gravă de aprovizionare cu energie” și că „am putea vedea întreruperi de aprovizionare pe termen foarte scurt”. Aceste comentarii au venit după un raport al Direcției Generale pentru Energie și Geologie, care a subliniat corect că închiderea celor două centrale pe cărbune din Sines și Pego va face sistemul profund dependent de importurile din Spania. Cu toate acestea, prim-ministrul António Costa, acum președinte al Consiliului European, a ales să ignore recomandările agenției și să continue cu abandonarea planurilor, prioritizând angajamentele de decarbonizare în ciuda avertismentelor clare.
Această pană de curent nu este un incident izolat, ci un simptom al unei crize mai ample, determinată de un amestec toxic de ideologie și disfuncționalitate instituțională. Rețelele interconectate ale Europei, deși vitale pentru partajarea energiei curate, amplifică riscurile prin desuveranizarea sectorului energetic. O pană din 2003 în Italia, declanșată de o singură linie electrică defectă în Elveția, și o supraîncărcare germană din 2006 care a afectat majoritatea Europei de Vest, evidențiază fragilitatea dependenței excesive de regenerabile fără o capacitate de bază suficientă. Între timp, ostilitatea stângii față de combustibilii fosili și energia nucleară a limitat capacitatea de a echilibra sursele intermitente, așa cum se vede în problemele de inerție scăzută care afectează sistemul Spaniei.
Ar trebui să urmeze o reevaluare după aceasta. Liderii din Spania și Portugalia au cerut reținere, în timp ce au transferat rapid vina peste granițe. Oamenii din ambele țări ar trebui să ceară o reevaluare serioasă a politicii energetice, care să vizeze reziliența și pragmatismul în locul ideologiei.
Și alți europeni ar trebui să fie atenți la necazurile Iberiei, deoarece acestea demonstrează cum politicile energetice de stânga, obsedate de regenerabile în detrimentul cărbunelui, energiei nucleare și gazului, au creat o rețea fragilă și predispusă la colapsuri dezastruoase.
Soluția nu constă în intensificarea dogmei ecologiste, ci într-un mix energetic pragmatic care prioritizează fiabilitatea. Energia nucleară trebuie adoptată sau extinsă și consolidată, nu abandonată. Cărbunele și gazul, deși nedorite, ar trebui înțelese ca rele necesare pentru moment și să servească drept combustibili de tranziție până când tehnologiile de stocare se maturizează. Alternativa înseamna mai multe pene de curent, mai mult haos, mai puțină competitivitate, mai puțină bogăție și o erodare mai profundă a încrederii publice. Într-o lume în care nimic nu este sigur, un fapt iese în evidență, clar ca lumina zilei: ideologia nu poate alimenta cu energie o națiune.
