Prim-ministrul demisionar al Olandei va prelua funcția pe 1 octombrie. Sarcina care îl așteaptă pe „Mister Teflon” în noul său rol este imensă, scrie Le Figaro.
Olandezul Mark Rutte este oficial noul șef al NATO. Nominalizarea sa fusese dobândită de când românul Klaus Iohannis a anunțat, joi, 20 iunie 2024, că se retrage din cursă și își susține concurentul pentru poziție. România rămasese singura țară din Alianță care nu a aprobat candidatura lui Mark Rutte.
Pentru Jens Stoltenberg, numirea lui Mark Rutte este o ușurare. Prelungit de patru ori de la sosirea sa în fruntea NATO în 2014, în special din cauza războiului din Ucraina, el își va părăsi funcția la 1 octombrie. A fost ușurare și la Casa Albă, unde au vrut să încheie această chestiune înainte de summitul NATO de la Washington, în perspectiva unei posibile reveniri a lui Donald Trump. Pentru americani era vorba și de a evita o coliziune cu „locuri de muncă de top ” ale UE în discuție în prezent.
„Domnul teflon”
Funcția de secretar general al Alianței este o ieșire la vârf pentru Mark Rutte, în vârstă de 57 de ani. În funcție din 2010, este cel mai longeviv șef de guvern din Țările de Jos. Mai degrabă jovial, foarte priceput politic și un negociator formidabil când vine vorba de bani, a fost de mult supranumit „ Mister Teflon ” în țara sa, din cauza elasticității sale politice și a capacității de a reveni mai mult în șa în cele mai dificile situații contexte complexe și cele mai periculoase. Până anul trecut, nimic nu s-a blocat cu el.
Dar pragmatismul lui a ajuns să fie criticat. Pus în dificultate de explozia numărului de solicitanți de azil, deja slăbit de un scandal mai vechi legat de alocațiile familiale, el a fost nevoit să anunțe în iulie 2023 convocarea alegerilor anticipate apoi retragerea sa din viața politică . Alegerile în cauză s-au soldat la sfârșitul anului trecut cu victoria PVV a lui Geert Wilders, un partid de extremă dreaptă cu care formarea foarte liberalului Mark Rutte (VVD) a făcut în sfârșit o alianță.
Dacă se pregătește să înceapă o nouă carieră la sediul Alianței de la Bruxelles - după ce a fost executiv la Unilever, lider al celei de-a cincea mari economii din UE și a predat în timpul liber - Mark Rutte este departe de a fi terminat cu politica. Se va face în alte cercuri și la alt nivel. Campania pe care a condus-o pentru a obține acordul tuturor Aliaților i-a oferit și o privire de ansamblu asupra interlocutorilor, pe care va trebui să ia în considerare în viitoarele sale funcții. În special turcul Recep Tayyip Erdogan și ungurul Viktor Orban, care și-au amânat nominalizarea pentru o lungă perioadă de timp. „Au vrut să fie tratați”, rezumă o sursă NATO.
Viktor Orban dorea, de asemenea, asigurări că Ungaria nu va participa și nu va finanța activitățile Alianței în Ucraina. Acest angajament i-a fost dat recent de Jens Stoltenberg. Mark Rutte a trebuit să le confirme în scris într-o scrisoare către premierul ungar, făcută publică marți. „În NATO, regula este aceea a unanimității prin consens. Un aliat poate decide să nu participe la o misiune, dar nu se poate disocia de deciziile luate împreună, nici politic, nici financiar. Cu toate acestea, acest lucru se va întâmpla cu Ungaria asupra Ucrainei. Acesta este un precedent care ar putea fi invocat de alte țări, chiar și de Trump”, se îngrijorează un diplomat al Alianței. Pentru a obține undă verde din Ungaria, Mark Rutte a fost nevoit să renunțe și la obstacolele din calea statului de drept care s-au înmulțit în Ungaria în ultimii ani sub Orban și pe care el însuși le criticase în 2021. În aceeași scrisoare, el se angajează să „trateze toți aliații cu același nivel de înțelegere și respect ”.
Profilul ideal
Numele lui Mark Rutte, apropiat de Emmanuel Macron, membru al Renew ca și el, circula de luni de zile când el însuși s-a declarat oficial la sfârșitul anului 2023. Candidatura sa a primit foarte repede avizul Statelor Unite, al Marii Britanii, Franței și Germaniei. Parisul și Roma puseseră și ele precondiții: viitorul secretar general ar trebui să provină dintr-o țară membră a UE. În fața candidaților care s-au declarat de-a lungul timpului (britanicul Ben Wallace, danezul Mette Frederiksen, estonianul Kaja Kallas și românul Klaus Iohannis), premierul olandez a bifat o mulțime de căsuțe.
„Are profilul ideal”, crede Camille Grand, director al programului „apărare și securitate” al Consiliului European pentru Relații Internaționale și fost secretar general adjunct al NATO. El provine dintr-o țară cunoscută a fi atlantistă, care a dat deja doi secretari generali ai Alianței. A reușit să majoreze bugetul de apărare al țării sale la 2%. El este candidatul punctului de echilibru al Alianței. El este ferm în susținerea Ucrainei, dar nu la celălalt capăt al spectrului, precum Balți. Și aveam nevoie de un prim-ministru puternic, capabil să-l conducă pe Trump și să conducă o organizație cu 32 de membri.”
Sarcina care îl așteaptă pe „Mister Teflon” în noul său rol este imensă. Pe lângă conducerea fostului președinte al Statelor Unite dacă ar fi ales, el va trebui să-i încurajeze pe aliați să-și mărească cheltuielile pentru apărare, în timp ce o treime nu este încă la 2% din PIB; și apoi coordonează sprijinul pentru Ucraina și în special sistemele de apărare aeriană care lipsesc crunt, sau chiar gestionează stările de spirit ale aliaților estici, excluși din nou din funcția cheie de secretar general.
Viitorul șef al NATO a lucrat în ultimii ani și chiar mai mult în ultimele luni pentru a arăta calea. Sub conducerea sa, Olanda tocmai a depășit pragul de 2%. Ei furnizează Kiev cu avioane de luptă F-16, artilerie, drone și muniție. Săptămâna trecută, la Summitul pentru Pace din Ucraina, Mark Rutte a promis că țara sa va continua „ să sprijine Ucraina în toate modurile posibile”. Atâta timp cât este nevoie și cu tot sprijinul necesar .
Congratulations, dear Mark Rutte, on being elected as the new @NATO Secretary General.
— Ursula von der Leyen (@vonderleyen) June 26, 2024
Your leadership and experience will be crucial for the Alliance during these challenging times.
I look forward to working with you to further strengthen the EU-NATO partnership.
