Un nou studiu HSBC, publicat joi în Les Échos , estimează că populația mondială va fi de doar patru miliarde de oameni până în 2100. Aceste previziuni par a fi departe de cele ale ONU, care estimează mai mult pe o populație mondială de 10,4. miliarde de oameni, scrie TF1Info .
Dar cum se explică o asemenea diferență ? Ce impact poate avea un astfel de declin asupra mediului și a economiei? Didier Breton, profesor de demografie la Universitatea din Strasbourg și cercetător asociat la INED, discută despre acest studiu.
Populația lumii s-a înjumătățit în 80 de ani
Rezultatele dezvăluite de HSBC vi se par plauzibile?
Acest nou studiu exagerează trăsăturile, dar a crede că rata globală de fertilitate ar putea ajunge rapid la 1,5 copii pentru femeie nu este science-fiction. Este chiar foarte posibil. În calitate de demograf, ni se cere să realizăm posibile scenarii. Pentru a face acest lucru, este necesar să facem ipoteze: ele pot fi favorabile sau nefavorabile creșterii populației. Studiul realizat de HSBC ia în considerare factori destul de nefavorabili. Într-adevăr, se estimează că populația mondială va începe să scadă din 2043. În schimb, proiecția mediană a ONU estimează că acest mecanism de scădere va începe abia din 2080.
Cum poate fi explicată o asemenea discrepanță între aceste două estimări?
În demografie, creșterile sau scăderile populației se pot întâmpla foarte repede. În cazul nostru, totul se bazează pe problema scăderii fertilităţii în Africa şi a ritmului în care vom ajunge acolo. Pe de o parte, ONU a ținut să spună că rata fertilității va scădea foarte lent pe continentul african, în timp ce HSBC despre această schimbare va fi mult mai drastică și mai rapidă. Și nu greșesc. Este cu totul posibil. De exemplu, în Japonia, între 1950 și 1960, fertilitatea a scăzut de la 4,5 la 2 copii în doar cincisprezece ani. Același mecanism a fost observat și în Costa Rica.
În doar două generații, populația se poate înjumătăți, spune Didier Breton, cercetător asociat la INED
Ce factori sunt luați în considerare pentru a stabili aceste estimări?
Ceea ce determină proiecțiile globale sunt rata natalității și speranța de viață. Nu ținem cont de imigrație, pentru că nu există marțieni care să vină să repopuleze Pământul. Pe de altă parte, în demografia „continentală” se ia în considerare, evident, migrația. De exemplu, Europa pierde între 200.000 și 300.000 de locuitori pe an dar pentru că există migrație care compensează. Dacă nu uităm la echilibrul natural, adică la diferența dintre numărul nașterilor și numărul deceselor, fără a tine cont de imigrație, pierdem în jur de 1,4 milioane de locuitori pe an. Aplicând acest raționament pe planetă, poate merge foarte repede. Dacă estimăm că fertilitatea merge de la 2,5 la 1,6 copii per femeie,
Ar putea această scădere drastică a populației să fie „benefică” planetei, în ceea ce privește încălzirea globală de exemplu?
O astfel de reducere ar avea consecințe evidente asupra managementului ocupării forței de muncă, dar și asupra celui al îmbătrânirii. Ulterior, ceea ce contează cel mai mult acest modul de producție și consum, și nu numărul de indivizi prezenți pe Pământ. Dacă există multe milioane de oameni care trăiesc la lumina lumânărilor, poate avea consecințe mai multe asupra mediului decât trei milioane care produc în mod similar și spațiile dezvoltate precum Europa.
