Preţurile petrolului au avut un trend descendent în ultimii ani, ajungând la niveluri întâlnite în anii 1980.
Scăderea preţurilor a fost provocată, în esenţă, de lupta marilor producători pentru menţinerea cotelor de piaţă într-o economie globalizată care nu şi-a revenit încă după ultima mare criză.
Ieftinirea petrolului a început odată cu revoluţia “fracturării hidraulice” din şisturile americane şi din nisipurile canadiene.
Astfel, pe piaţă a apărut, zilnic, un surplus de petrol în ultimii ani. Surplusul a sporit începând cu ianuarie 2016 cu încă un milion de barili, cu care Iranul a putut indunda o piaţă suprasaturată.
Războiul cotelor a început înainte de a se fi pus problema reintrării Iranului pe piaţa globală a petrolului.
Revenirea Iranului, deşi anticipată, poate produce o undă de şoc de natură să confirme estimările cele mai pesimiste ale Merrill Lynch, Goldman Sachs, Morgan Stanley sau Citigroup care avertizau că nu vor fi excluse cotaţii ale petrolului alarmant de joase dacă stocurile nu sunt consumate.
“Preţurile petrolului par să fie afectate de o combinaţie de ofertă prea mare şi de îngrijorări privind economia globală”, au precizat analiştii de la Danske Bank, citați de AFP.
Influenţe economice şi geopolitice
Preţurile petrolului sunt influenţate atât de economie cât şi de geopolitică.
Nivelul cotaţiilor este “atins” atât de conflictul din Orientul Mijlociu cu bazinul său uriaş de extracţie cât şi de deciziile economice de tipul ridicării restricţiilor impuse exporturilor de petrol.
Cel mai puternic factor de influenţă este jocul cerere-ofertă.
La toate acestea se adaugă, în mod esenţial, influenţa tranzacţiilor speculative din pieţele financiare.
O categorie importantă de jucători pe piaţa financiară a petrolului o reprezintă marile companii energetice, care susţin că prin plasamente în contracte la termen cu petrol din pieţele financiare îşi gestionează riscul.
Unul dintre motivele care ar fi putut avea ca efect scăderea plasamentelor companiilor în derivativele de petrol, din pieţele financiare globale a fost costul ridicat al împrumuturilor, afectate de sancţiunile impuse Rusiei de Occident.
Capacitatea de a juca în piaţa financiară a derivativelor de petrol a companiilor ruseşti a fost limitată din cauza lipsei acute de bani.
Piaţa petrolului a fost puternic afectată de fluxurile noi apărute din exploatările de şist sau marine.
Statele Unite îşi acoperă 90% din consumul de energie din resurse proprii - prin comparaţie cu anul 2005, când doar 70% din nevoile interne erau asigurate din interiorul ţării, potrivit unui raport al companiei de consultanţă Delloite.
“Statele Unite au înregistrat cea mai mare creştere a producţiei de petrol din lume, devenind prima ţară care şi-a crescut media anuală cu cel puţin un million de barili pe zi timp câțiva ani consecutivi.
SUA au surclasat Arabia Saudită din poziţia de cel mai mare productor de petrol – o perspectivă de neînchipuit în urmă cu peste zece ani. Creşterea extracţiei de gaze de şist a fost spectaculoasă şi SUA au luat locul Rusiei, drept cel mai mare producător de petrol şi gaze din lume”, a afirmat Bob Dudley, şeful British Petroleum Group, potrivit Reuters.
Eforturile Rusiei de a cuceri piaţa asiatică au dat roade, însă nu au înlocuit parterii tradiţionali.
“Încercările Rusiei de forţa intrarea în piaţa petrolieră din Asia nu sunt lipsite de provocări. (…) Nici China şi nici India nu doresc să devină prea dependente de importurile din Rusia. Diversificarea surselor de aprovizionare rămâne un pilon esenţial al securităţii energetice, care explică în mare parte traiectoriile comerciale de-a lungul timpului”, precizează un raport al companiei Delloite.
“Ţările din OPEC, în special statele partenere din Golful Persic, şi-au redus cota lor din piaţa americană”, au afirmat analiştii Delloite.
Arabia Saudită şi partenerii din OPEC au inundat pieţele cu petrol pentru a-şi conserva cota de piaţă, ameninţată de producătorii independenţi americani şi de presiunea Iranului de a-şi mări producţia.
“Statele exportatoare de petrol din Golf şi-au reorientat fluxurile de petrol către Asia şi, simultan au crescut din piaţa europeană. Rusia de asemenea a sesizat o schimbare în piaţa sa tradiţională europeană pe măsură ce Europa încearcă să-şi diversifice sursele de petrol şi s-a îndreptat către Asia pentru a căuta noi cumpărători, aşa cum au făcut şi producătorii mai mici ca Angola sau Nigeria”, au adăugat analiştii Delloite.
China, a doua piaţă a lumii, a cunoscut cel mai dinamic ritm de creştere în privinţa consumului de petrol, însă schimbarea modelului său economic, presupunând trecerea de la ponderea pe industrie la stimularea serviciilor şi încetinirea economiei sale pun presiune asupra preţurilor petrolului.
China îşi acoperă 71% din consumul de petrol din importuri de la ţările membre OPEC, La rândul său, India importă aproximativ tot atât din aceeaşi sursă.
Costurile la care se împrumută statele emergente riscă să crească deoarece multe dintre acestea sunt producătoare de petrol, iar investitorii penalizează cu dobânzi mai mari posibila scădere a veniturilor din exporturile de petrol.
Rubla rusească şi dolarul canadian au fost monede penalizate de scăderea preţurilor petrolului, întrucât ieftinirea barilului a redus încasările din export ceea ce a produs dezechilibre în balanţa comercială şi în bugete.
Rusia a luptat cu criza preţurilor joase impulsionând extracţia de petrol.
Al treilea producător de petrol al lumii, după Arabia Saudită şi Statele Unite, Rusia a crescut producţia sa de petrol.
Veniturile bugetare ruseşti, puternic dependente de petrol, au scăzut dar prăbuşirea nu a fost dramatică deoarece, în paralel, devalorizarea rublei a compensat pierderea.
Devalorizarea monedei este unul dintre instrumentele prin care statele exportatoare de petrol pot atenua efectul negativ al încasărilor mai mici în valută din vânzarea petrolului.
Rusia își diversifică ofensiva economică în context geopolitic
“Următorii 10-15 ani vor fi o perioadă de dezvoltare stabilă pentru industria petrolieră, iar preţurile vor rămâne relativ ridicate, la 60-70 de dolari per baril“, a declarat directorul general al grupului petrolier rus Lukoil, Vagit Alekperov, preluat de Reuters.
Lukoil este al doilea mare producător de ţiţei din Rusia, cu rezerve dovedite de hidrocarburi care se ridică la aproximativ 1,3% din rezervele globale.
Cotaţia barilului de petrol a crescut cu aproximativ 20% de la începutul anului 2019, graţie unui acord de reducere a producţiei convenit de Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol cu alţi mari producători de petrol care nu sunt membri ai cartelului, precum Rusia.
Vagit Alekperov a afirmat că există motive să credem că preţul petrolului va fi unul relativ ridicat, având în vedere impactul pe termen lung al colapsului preţurilor în 2014, precum şi prognozele care arată spre o încetinire a producţiei de petrol a SUA.
"Diminuarea investiţiilor după scăderea preţului în 2014 trebuie să aibă un efect. Lumea nu i-a simţit consecinţele încă. Din cauza inerţiei semnificative din industria petrolieră şi a lungului ciclu de la investiţii până la demararea producţiei, estimăm că efectul real al diminuării investiţiilor va fi resimţit abia începând din 2022".
Preţul petrolului s-a prăbuşit, în 2014, din cauză că statele OPEC au decis să menţină acelaşi nivel al producţiei în pofida faptului că piaţa mondială era supra-aprovizionată, ca urmare a creşterii producţiei de petrol de şist în SUA şi a creşterii cererii de petrol în China.
OPEC şi alţi mari producători, în frunte cu Rusia, o alianţă cunoscut sub denumirea OPEC+, au convenit, în decembrie 2018, să reducă oferta de petrol cu 1,2 milioane de barili pe zi timp de şase luni, începând cu 1 ianuarie 2019. În cadrul acordului, Rusia s-a angajat să -şi reducă producţia cu 228.000 de barili pe zi.
În condițiile în care americanii se retrag în planul secund în Siria, este de așteptat ca Vladimir Putin să-și consolideze rolul de actor important în Orientul Mijlociu.
Rolul pe care îl va juca Moscova în Siria în 2019 va oferi indicii despre strategia sa pe termen lung în regiune și amploarea ambițiilor liderului de la Kremlin.
În acest context, este de așteptat ca Rusia să-și extindă influența asupra unor țări cu care a avut o relație mai delicată în trecut, precum Arabia Saudită.
Dacă, până nu demult, cele două state au avut opinii diferite legate de reglementarea pieței petrolului, de exemplu, acest lucru a început să se schimbe recent, iar analiștii anticipează că relațiile ruso-saudite se vor îmbunătăți vizibil în 2019.
Potrivit AFP, Rusia „va continua să încerce să pătrundă în Arabia Saudită în același mod în care ia locul SUA în Egipt“, a afirmat Michael Carpenter, fost oficial american din domeniul Apărării, actual director al Penn Biden Center for Diplomacy and Global Engagement.
Analiștii apreciază că 2019 va fi un an decisiv pentru planurile viitoare de transport ale gazului rusesc prin Ucraina.
Rusia ar dori să oprească livrările de gaze către Uniunea Europeană prin Ucraina și să le înlocuiască prin noi conducte, precum Nord Stream 2.
Dar, atât UE cât și Germania și SUA doresc să se asigure că Ucraina rămâne o țară de tranzit. Experții anticipează negocieri dificile în acest dosar.
