Jurnalistul german Daniel Brössler de la Süddeutsche Zeitung care îl însoteste pe cancelarul Scholz de la alegerea lui spune ca Olaf Scholz considera ridicole propriile idei de pe vremea când aparținea aripii marxiste a SPD si era puternic convins că NATO era adevăratul pericol pentru pace, într-un interviu pentru Le Figaro.
- LE FIGARO. - L-ați însoțit pe cancelar în recenta sa călătorie în China. Scrieți despre prima sa călătorie din noiembrie 2022, prima a unui oficial occidental după izbucnirea războiului din Ucraina, că „se pune întrebarea dacă a învățat din greșelile Germaniei în politica sa față de Rusia?
Daniel BRÖSSLER. - Da, și cred că rămâne actual astăzi. Totuși, a fost adoptată o strategie (de limitare a riscului, lansată acum 2 ani) dar nu există nicio schimbare politică fundamentală, nicio „schimbare de epocă” în acest domeniu. La Cancelarie, chiar ne întrebăm dacă este posibil, nu doar pentru Germania, ci și pentru Europa, să se dezlipească de China . La vizita au participat și mulți lideri de top de afaceri și am avut impresia că sunt încă mult mai naivi decât Cancelaria Federală. Că nu văd nicio alternativă la extinderea activităților lor în China ...
- Dar nu există și o formă de naivitate din partea lui în a propune negocieri de pace aliatului Rusiei, aflat într-o poziție de forță în Ucraina?
Eu cred că Scholz nu-și face iluzii despre Putin, dar că trebuie să păstrăm cumva legătura cu „cealaltă tabără”. Și ceea ce simte în prezent, sau cel puțin spera, sunt semne că China ar putea începe să se îndepărteze de politica de război a Rusiei.
- Frica: vorbiți despre dorința lui constantă de a liniști poporul german de la începutul războiului din Ucraina. Dar cum rămâne cu frica lui?
El este cineva care a fost foarte activ în mișcarea pentru pace din anii 1980 și care cunoaște foarte bine teama nucleară din acea vreme și, prin urmare, a ținut întotdeauna seama de această „frica germană” specială în politica sa, mult mai marcată decât în alte tari europene. În ceea ce îl privește, nu pot să-i intru în cap. Și în niciun caz nu și-ar dori ca deciziile lui să fie înțelese ca fiind ghidate de propria sa frică. El este convins că riscul de escaladare, până la escaladarea nucleară, nu este zero. El susține că rațiunea, nu frica, îi determină politicile.
Olaf Scholz este foarte îngrijorat de pericolele la care s-ar expune Germania dacă nu ar mai exista umbrela americană pentru a proteja țara, spune Daniel Brössler, jurnalist la „Süddeutsche Zeitung”
- Ai avut vreodată impresia că a cedat șantajului nuclear al lui Putin?
Nu, chiar nu cred. Cred că este mai îngrijorat de faptul că livrarea rachetelor Taurus și utilizarea lor la sol ar putea duce la o escaladare care scăpa de sub control. Să zicem că nu are încredere 100% în promisiunea făcută de ucraineni că teritoriul rusesc nu va fi atacat.
- În acest an, nu ne putem asuma motive ascunse electorale?
Linia lui Olaf Scholz este de a spune: sprijinim Ucraina și ne întărim capacitățile de apărare. Dar nu vrem să o facem în detrimentul statului social și în detrimentul celor mai slabi din punct de vedere social. Aceasta este o poziție care, cred, este majoritară în fosta RDG. SPD și Olaf Scholz consideră, așadar, că acest argument „se vinde” bine într-o campanie electorală din Est. Și nu-l deranjează – chiar dacă îl contestă și dacă, la vremea respectivă, cheltuielile pentru apărare erau mult mai mari decât în prezent – să fie asociat în partidul său cu Willy Brandt, „cancelarul păcii”…
- Scholz a condus tineretul SPD și a aparținut aripii sale marxiste. Cum a trecut de la protestele împotriva desfășurării rachetelor Pershing II la un susținător al NATO?
Da, astăzi râde de asta și își găsește ideile la vremea aceea ridicole când era atunci puternic convins că este „pe partea bună” care considera atunci că NATO era adevăratul pericol pentru pace. Călătoriile sale în Blocul de Est și America Latină i-au deschis ochii asupra a ceea ce era „paradisul socialist”. Când și-a asumat responsabilitățile de partid la începutul anilor 2000, se alăturase de mult timp mișcării de dreapta, pragmatică, atlantistă.
- Îl descrii ca pe cineva care clocotește înăuntru. Scrii „Scholz nu este Buddha” …
Da, spre deosebire de Angela Merkel, care este mult mai controlată și cu care este adesea comparat, se poate lăsa purtat de emoții. Ceea ce îl enervează cel mai mult este atunci când are impresia că cineva nu îl urmărește intelectual, sau ceea ce el consideră a fi o prostie. Lenea intelectuală îl enervează destul de repede
- De unde neînțelegerea lui cu Emmanuel Macron?
Sunt personalități atât de diferite. Cred că fiecare dintre ei nu înțelege cum face celălalt politică și sunt puțin disperați din cauza asta. Nu vorbește deschis despre asta, dar cred că pentru Olaf Scholz este foarte enervant când cineva vine brusc și constant cu inițiative noi și astfel pune presiune pe el.
- De exemplu?
Dezbaterea privind umbrela nucleară europeană. Pentru Olaf Scholz, este absolut crucial să înțelegem că Germania se află într-o situație foarte particulară. Este o țară europeană mare, dar, spre deosebire de Franța sau Marea Britanie, nu are o protecție nucleară proprie . Și cred că este foarte îngrijorat de pericolele la care s-ar expune Germania dacă nu ar mai exista umbrela americană pentru a proteja țara. Și chiar dacă propunerea franceză (de a împărți umbrela nucleară) e posibilă din punct de vedere tehnic, o perspectivă chinuiește cancelaria: ce se va întâmpla dacă Marine Le Pen va câștiga alegerile prezidențiale...