Fără supărare pentru susținătorii gândirii unice, este totuși posibil să criticăm Israelul chiar dacă această țară a fost rănită în inima ei, scrie Causeur
Pentru că sângele care a curs pe pământul Israelului curge acum pe pământul Gazei. Nu spunem că locuitorii din Gaza sunt perfect nevinovați de ceea ce li se întâmplă. La urma urmei, ei au ales Hamas și mulți sunt plini de ură față de evrei în fiecare zi. Dar mulți suferă, mulți nu au vrut Hamas și cu atât mai puțin atacurile sale teroriste. Desigur, războiul este întotdeauna o tragedie; desigur, provoacă „daune colaterale”, morți nedorite, spre deosebire de crimele Hamas și crimele sale împotriva umanității; desigur, același Hamas se ascunde în rândul populației și îi împiedică să evacueze, așa cum dorește armata israeliană; și, în orice caz, nu putem cere Israelului o încetare a focului mai mult decât am fi putut-o cere Statelor Unite care bombardau Dresda sau Berlinul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Adevărul rămâne că sângele este vărsat în Gaza și că Israelul poartă o mare responsabilitate.
Nu din cauza unei politici abominabile de „extremă dreaptă” denunțată de stânga isteric antisionistă (când nu este antisemită), ci dimpotrivă pentru că politica Israelului a devenit de stânga, pacificistă, chiar woke-istă. Oricare ar fi deficiențele armatei sau guvernului israelian, rămâne întrebarea: cum este posibil ca tinerilor să li se permită să aibă o petrecere rave la câțiva kilometri de cei care visează doar la pogromuri? Cum de aceste sute de petrecăreți nu erau înarmați? După cum spune Trump, teroriștii de la Bataclan din Paris ar fi fost bine primiți dacă Franța i-ar fi lăsat pe toți să poarte o armă. Acest lucru este și mai adevărat într-o țară înconjurată de teroriști. Când, pe 24 octombrie, în timpul conferinței de presă alături de Emmanuel Macron, Benjamin Netanyahu a explicat că Israelul și Hamas sunt ca Statul Islamic la douăzeci de minute de Paris, ce ne spune el în esență, dacă nu că oamenii lui au căzut într-o neglijență vinovată?
Vinovat, dar vinovat că a fost prea moale. Moliciunea este un mare defect în societățile noastre, iar stânga postmodernă, cufundată în idealuri debile, este standardul său. Moliciunea a dus la moartea israelienilor în cele mai grave acte de barbarie pe care evreii le-au cunoscut după Hitler. De data aceasta evreii aveau arme. Au preferat însă să danseze. Nu doar de propriile lor vieți este responsabilă, ci și cele ale locuitorilor din Gaza, bombardați într-o revenire mult întârziată. Responsabilitatea Israelului, față de populația sa și față de cea din Gaza este de a împiedica Hamas să-i poată ataca securitatea în acest fel. Acesta nu este doar un eșec tactic, este o greșeală morală.
De la atacurile din 7 octombrie, israelienii devin în sfârșit conștienți de acest lucru: mulți au cerut să poarte arme și guvernul a relaxat regulile în acest domeniu. Să servească asta drept lecție pentru Occident, putred de feminism, pacifism și de stângism: războiul este starea naturală a omului într-o lume cu resurse limitate. Mai rău: o lume în care tot felul de ideologii totalitare vor să domnească peste suflete. Dacă vrei pace, începe prin a-ți păzi granița.
