Pia Mancini este un politician, unul dintre fondatorii formațiunii Partidul Internetului, care s-a impus, mai întâi în spațiul public, mai apoi în cel politic din Argentina, printr-o metodă nouă de abordare, cea mai apropiată unui ideal ce pare de neatins - democrația participativă.
Partidul Internetului din Argentina a pornit să reformeze sistemul deciziei în societate pornind de la premisa că statul secolului XXI se străduiește din răsputeri să interacționeze prin intermediul unor instituții create în secolul XIX, care se bazează pe un model al tehnologiei informației din secolul XV.
În afara decalajului tehnologic menționat, organizarea sistemului democrației reprezentative se bazează pe luarea unui număr redus de decizii, cetățeanul votându-i pe cei care vor face acest acest lucru în numele lui o dată la câțiva ani.
În plus, costurile participării în acest sistem de organizare sunt extrem de ridicate. Este nevoie fie bani, fie de influență. Trebuie pornit de jos, în structurile de partid, și încet, în timp, urcând în ierarhia partidului, poate într-o bună zi politicianul să ajungă în poziția să ia decizii în numele celor care l-au votat ca reprezentat al lor.
O altă hibă a sistemului, în viziunea Piei Mancini, este reprezentată de limbajul folosit - extrem de criptic, făcut de juriști, pe care nu-l înțeleg decât alți juriști.
Pe scurt, este vorba de un sistem în care structurile sunt alese, la intervale regulate, fără ca acestea, oricât s-ar strădui s-o facă, să mai interacționeze cu votantul în luarea deciziilor.
Deci, într-o societate în care tehnologia permite interconectarea unor persoane aflate oriunde în lume, se poate pleca de la premisa că există o serie de bariere în exprimarea dorințelor și preocupărilor civice și politice.
Pia Mancini crede că în actuala conjuctură, sistem de organizare politică folosit nu poate produce decât două rezultate: liniște sau zgomot.
Liniștea este produsul neangajării, al apatiei cetățenilor care nu-și mai doresc să fie angrenați în luarea deciziilor.
Zgomotul apare în special în momentele emoționale, de indignare, în care cetățenii țin să-și facă auzit mesajul ieșind în stradă.
Conform politicianului argentinian, sloganul secolului XVIII - "Nicio taxă fără reprezentativitate" s-a transformat și adaptat, în conformitate cu evoluția societății, în "Nicio reprezentativitate, fără dialog".
Pornind de la premisa că democrația nu poate fi nici sistemul în care cetățeanul votează o dată la câțiva ani și nici abilitatea de a aduce manifestanți în stradă, grupul de militanți civici argentinieni a hotărât să se implice în politică și au înființat Partidul Internetului.
Pornind de la ideea construcției unui pod de legătură între cetățeni și aleșii lor, Partidul Internetului a construit o aplicație open-source - DemocracyOS - menită să informeze și să faciliteze participarea celor interesați la dezbaterile privind diferite proiecte de lege.
Informarea se realizează imediat ce proiectul de lege este introdus în Congres, beneficiind de o interpretare într-un limbaj comun care să fie mult mai ușor de înțeles de către cetățean.
Conform creatorilor, Democracy OS este o platformă de informare și dezbatere publică, în care se încarcă găsirea unui consens în legătură cu proiectele de lege, invitând părțile cu puncte de vedere opuse la dialog.
În final, aplicația permite utilizatorilor să-și exprime opțiunea privind modul în care reprezentantul lor în Congres va da rezoluția respectivului proiect de lege.
Aceasta platformă de informare și decizie așază la masa dialogului entități sociale care până acum cu greu se puteau întâlni. Ce este interesant este că parlamentarul nu își asumă direct, în parlament, punctul de vedere al au folosit aplicația, dar că prin intermediul tehnologiei el este la curent cu perspectiva acestora.
Conform creatorilor să DemocracyOS este mai degrabă o provocare culturală decât una tehnologică, deschizând un nou spațiu de dezbatere a problemelor politice și sociale.
Ea poate schimba sistemul politic, nu dărâmându-l pe cel actual, ci transformându-l, reconectându-l la actualitate prin intermediul noilor tehnologii.
Tehnologia permite această acțiune civică și politică, dar adevărata provocare o reprezintă modul în care prin intermediul ei, produsele actualului sistem - liniștea sau zgomotul - pot fi transformate în semnale mult mai democratice. Politicienii Partidului Internetului din Argentina propun un mod de actualizare a democrației, în era unei tehnologii mult evoluate. Nu cred că ceea ce au făcut ei este o cale obligatorie, dar spun că e un început asupra căruia trebuie meditat.
