Doar pentru că Trump a săpat pentru a descoperi acea mizerie nu înseamnă că mizeria nu este acolo: publicația britanică The Spectator revine într-un editorial asupra legăturilor familiei Biden cu Ucraina: controversata prezență a fiului lui Joe Biden, Hunter, în consiliul de administrație al grupului ucrainean de gaze Burisma, numire denunțată de Donald Trump și aflată în centrul primei proceduri de demitere împotriva acestuia, și legaturile fratelui lui Joe Biden cu un magnat ucrainean.
"A greșit aproape toate problemele majore de politică externă și de securitate națională în ultimele patru decenii" spunea Robert Gates, fostul secretar al Apărării SUA al actualului președinte Joe Biden. Nu știm încă dacă Biden se înșeală în privința actualei crize din Ucraina. Poate că suntem pe cale să aflăm.
Discursul lui de marți 22 februarie a fost cel puțin competent, dacă nu în întregime coerent. „Cine crede Putin că îi dă dreptul să declare așa-zise „țări” noi pe teritoriul vecinilor săi?”, a întrebat președintele SUA într-una dintre încercările sale de a suna ferm.
Totuși, Biden a spus că administrația sa și alianța mai largă NATO sunt „lucide” și „unite” ca răspuns la provocarea aruncată de Putin. El a spus că lumea este martoră la „începutul unei invazii” a Ucrainei și că sancțiunile punitive ale Occidentului împotriva Rusiei vor depăși „cu mult” ceea ce fusese sugerat anterior.
El a mai declarat că forțe americane suplimentare vor fi desfășurate în statele baltice pentru a apăra „fiecare centimetru” din teritoriul NATO. „Sper că diplomația este încă posibilă”, a conchis Biden."Mulțumesc foarte mult."
A fost un discurs scurt, așa cum sunt cele mai multe discursuri ale lui Biden în zilele noastre, și poate un contrast plăcut cu divagațiile sinistre și dezlănțuite ale liderului rus la Moscova de ieri. În timp ce Biden a plecat rapid, jurnaliştii au strigat după el întrebând dacă se va întâlni cu Vladimir Putin în zilele următoare.
Ceea ce este ciudat este că nimeni nu pare capabil sau dispus să-l întrebe pe Joe Biden despre legăturile sale familiale complicate cu Ucraina. Până la urmă, acesta este un subiect Trumpist și nimeni nu vrea să fie acuzat că raspândește astfel de discuții. Vă amintiți probabil că Donald Trump a fost pus sub acuzare în 2019 pentru că ar fi încercat să constrângă guvernul ucrainean să ofere informații care ar fi putut dăuna lui Biden, omul cu care se va confrunta în curând la alegerile prezidențiale din 2020.
Dar doar pentru că Trump a săpat pentru acea mizerie nu înseamnă că mizeria nu este acolo. După nebunia Russiagate, încercarea democraților de a-l doborî pe Trump din cauza legăturilor sale cu Rusia, puteți vedea de ce Trump ar fi vrut să-și dezvolte propriul Ukrainegate împotriva lui Biden. Lui Trump și mass-mediei care îl susține le place să spună „ce ar fi dacă ar fi fost Trump” atunci când vine vorba de acoperirea presei despre Biden. O face atât de mult încât este obositor. Dar când vine vorba de Ucraina și Biden, este un joc care merită jucat.
Deci, ce s-ar fi întâmplat dacă fiul lui Donald Trump ar fi fost plătit cu un milion de dolari pe an de o companie de energie ucraineană? Nu ar vorbi oare cei de la CNN, MSNBC și chiar și dragul vechi BBC acum numai despre asta și nimic altceva? Dar dacă fratele lui Donald Trump ar fi primit un împrumut considerabil de la o entitate controlată de un om de afaceri cu legături substanțiale cu Ucraina? Cunoașteți răspunsul.
Cu toate acestea, acesta este exact cazul lui Joe Biden, cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite și aproape nimeni din afara unor minoritați ale dreptei americane nu se deranjează să-și facă griji.
Am auzit mult cuvântul „kompromat” în anii Trump. A fost folosit pentru a sugera că Putin și prietenii săi dețin informații compromițătoare despre președintele SUA – care implică prostituate sau detalii despre fraudele financiare ale lui Trump – pe care le-ar putea folosi ca pârghie pentru a obține ceea ce își doreau. Dar „pistolul care fumegă” al anchetei Trump-Rusia nu a apărut niciodată.
Totuși, ar trebui să existe puțin mai multă curiozitate în rândul jurnaliștilor cu privire la povestea controversată a lui Biden cu Ucraina și la cei care ar putea ști ceva despre acest lucru.
Când tensiunile au izbucnit la Kiev și președintele ucrainean Viktor Ianukovici a fost înlăturat, Biden a preluat conducerea Casei Albe, așa cum a făcut-o în majoritatea problemelor de politică externă (a călătorit acolo de șase ori ca vicepreședinte). La vremea respectivă, ca din întâmplare, și după cum a detaliat expertul Ben Schreckinger de la Politico în cartea sa The Bidens, fiul lui Joe, Hunter, un dependent de droguri fără absolut nicio calificare pentru acest rol în afară de numele de familie, a fost desemnat în consiliul de conducere al companiei de gaze ucraineană Burisma.
Fondatorul Burisma, Mykola Zlochevsky, era atunci suspectat de corupție – un angajat al Departamentului de Stat din Kiev l-a numit „cap de afiș pentru comportament corupt”.
În 2016, fratele lui Biden, James, a primit 500.000 de dolari de la un prieten de familie numit John Hynansky, un antreprenor american de succes, cu legături puternice în patria sa ucraineană. În 2011, Overseas Private Investment Corporation, o agenție federală din SUA, a autorizat până la 20 de milioane de dolari grupului Winner Automative al lui Hynansky ca să-și extindă reprezentanțele de vânzare de mașini de lux în Ucraina.
Să fim clari: nu există nicio dovadă că Biden-ii au fost corupți în relațiile lor cu Ucraina. Dar există destul de multe conexiuni și întrebări ciudate la care probabil prima familie a Americii ar trebui să răspundă mai detaliat.
De ce nu sunt supuși mai multor presiuni să facă asta?
What Hunter Biden did on the board of Ukrainian energy company Burisma | Reuters
— Jean-Marc K. (@JEANNOTKZ) February 22, 2022
Pour les quelques-uns qui voient l’approche américaine de la crise #Ukraine au premier degré, ils devraient lire ça … https://t.co/xWwaijQwK8
Donor with deep Ukraine ties lent $500,000 to Biden’s brother- POLITICO https://t.co/ReON5XIBDt
— Yes (@eastoftahoe) February 15, 2022
Sursa: articol scris de Freddy Gray în The Spectator
