Locuitorii Fâșiei Gaza trebuie să „rămână pe pământul lor”, a insistat joia trecută, președintele egiptean, Abdel Fatah Al-Sissi. „Egiptul s-a aflat deja în această situație și nu dorește să o repete” spun specialiștii în Orientul Mijlociu citați de Le Figaro.
Armata israeliană, Tsahal (IDF), și-a lansat operațiunea „sabia de fier", care are scopul de a distruge Hamas, autorul a o mie de crime la periferia Fâșiei Gaza. Vehiculele sale blindate, masate la graniță, se pregătesc să intre și să efectueze o operațiune la sol. Pentru a evita victimele civile și pentru a face distincția între civilii din Gaza și luptătorii Hamas, IDF le-a cerut civililor să evacueze nordul Fâșiei Gaza la sud, învecinat cu Egiptul. „Oamenii care rămân în această parte de nord vor fi considerați teroriști și mai ușor de eliminat” de către IDF, analizează Fabrice Balanche, lector în geografie la Universitatea din Lyon 2.
Un milion de persoane au fost strămutate într-o săptămână, au declarat Națiunile Unite (ONU). Unele, însă, se spune că sunt ținute cu forța de către Hamas, care vrea să îi folosească drept scuturi umane. Mai mult, ajutorul umanitar este blocat în Egipt, care vrea să-l transporte în interiorul Fâșiei Gaza, dar refuză să primească refugiați pe teritoriul său. Locuitorii Fâșiei Gaza trebuie „să rămână pe pământul lor”, a insistat joia trecută, președintele egiptean, Abdel Fatah Al-Sissi, candidat pentru realegerea sa la jumătatea lui decembrie 2023. Cu toate acestea, unii dintre refugiați s-au stabilit la Rafah, unul dintre cele șapte puncte de ieșire din Gaza și singurul cu acces în Egipt.
„Respingerea locuitorilor din Gaza este scenariul preferat al Israelului”, explică Fabrice Balanche. Civilii, deja invitați să meargă spre sud, ar fi astfel încurajați treptat să fugă spre Egipt. „Israelul crede că nu putem separa Hamas de societatea din Gaza, deoarece controlează educația și a „hamas-izat” populația”, adaugă expertul. Astfel, populația avea să fie trimisă, cu forța, în Egipt și să scape statul ebraic de un dușman la granițele sale. O soluție pe care Cairo o refuză categoric. „Egiptul s-a aflat deja în această situație în timpul ultimelor operațiuni israeliene și nu dorește să o repete”, confirmă Emmanuel Dupuy, președintele Institutului de previziune și securitate în Europa (IPSE).
Frica de un nou „septembrie negru”
Egiptul oferă mai multe motive pentru a refuza pe cei 2,2 milioane de locuitori din Gaza. Siguranța pe primul loc. Președintele egiptean Abdel Fatah Al-Sisi a preluat puterea prin detronarea lui Mohamed Morsi, ales dintr-un partid islamist din Frăția Musulmană. „Președintele Al-Sissi este în război împotriva Frăției Musulmane iar Hamas este o emanație a acestei grupări”, notează Emmanuel Dupuy. Preşedinţia se teme de importul de luptători Hamas, care ar umfla rândurile islamiştilor, împotriva cărora este în război.
Mareșalul Al-Sissi se teme și de spectrul unui nou „septembrie negru”. În septembrie 1970, teroriştii palestinieni, refugiaţi în Iordania din 1948, de la crearea Israelului, sau din 1967, dupa victoria israeliană în Războiul de Şase Zile, au încercat să-l omoare pe regele Hussein al Iordaniei. Câteva zile mai târziu, trei avioane au fost deturnate. Timp de câțiva ani, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) a creat un adevărat stat în cadrul unui stat, până când a făcut un pas prea departe: această încercare de lovitură de stat. Armata iordaniană a reacționat cu vigoare și a bombardat taberele de refugiați, până la expulzarea OLP spre Liban.
Venirea masivă a refugiaților palestinieni, combinată cu operațiuni armate, a fost unul dintre factorii declanșatori ai războiului civil libanez. „ Este un scenariu foarte de temut”, confirmă Fabrice Balanche. Abdullah al II-lea al Iordaniei, fiul lui Hussein, a avertizat vineri împotriva „oricarei tentative de a strămuta palestinienii din toate țările palestiniene sau de a provoca strămutarea acestora”. El a adăugat că „ criza nu ar trebui să se răspândească în țările vecine și să agraveze problema refugiaților ”.
În cele din urmă, regiunea Sinai, învecinată cu Israelul, unde acești refugiați puteau fi primiți inițial, se află în strânsoarea unei insurgențe islamiste. Luptătorii Hamas, infiltrați în coloanele de refugiați, ar putea umfla rândurile „Ansaïr Baït al-Maqdis”, redenumit „Provincia Sinai” după loialitatea sa față de Statul Islamic în 2014. Fostul său nume însemna susținător al Ierusalimului. „Ei vor să obțină eliberarea moscheii Al-Aqsa din Ierusalim și militează pentru „palestinizarea” Ierusalimului”, spune Emmanuel Dupuy.
Prețul unei reputații
Cairo poate crește și costul primirii celor 2,2 milioane de locuitori din Gaza. „Egiptul este o țară suprapopulată, cu o economie fragilă și, de fapt, nu vrea să vadă o nouă masă de oameni săraci intrând pe teritoriul său”, notează Lorenzo Navone, autorul unei teze despre granița dintre Egiptul și Gaza. „În prezent, Egiptul blochează această primire pentru a ridica miza și a cere cel mai mare ajutor posibil”, a spus Fabrice Balanche.
O creștere a ajutorului militar american, a subvențiilor occidentale și a fondurilor de la agențiile ONU l-ar putea, de asemenea, încuraja să-și ridice rezervele față de această primire. „Egiptul primește un ajutor militar considerabil din partea Statelor Unite prin acorduri. Cu alte cuvinte: provizii militare în schimbul păcii. Egiptul nu vrea să renunțe la acest ajutor, care este fundamental pentru armata aflată la putere”, explică Lorenzo Navone. În plus, „Egiptul primește anual 25 de miliarde de dolari din Arabia Saudită”, subliniază Fabrice Balanche. O pârghie de presiune pe care americanii, aliați ai Arabiei Saudite, ar putea-o activa pentru a-l influența pe președintele Al-Sissi.
Totuși, o astfel de primire ar avea un alt cost: cel al reputației egiptene în lumea arabo-musulmană. „Egiptul ar fi acuzat că a trădat cauza palestiniană”, judecă Fabrice Balanche. „Retoric, Egiptul se opune expulzării palestinienilor din Gaza și îi sprijină în lupta lor pentru a obține un stat suveran”, își amintește Lorenzo Navone. O poziție care este și cea a Ligii Arabe, cu sediul la Cairo. Primirea acestor refugiați, a căror probabilitate de a se întoarce în Gaza ar fi scăzută, ar confirma de facto expulzarea palestinienilor din Fâșia Gaza. Ceea ce ar fi condamnat de vecinii arabi.
Dincolo de o dezaprobare diplomatică, mareșalul Al-Sissi s-ar expune și el însuși, dacă i-ar primi pe loucuitorii Gazei, la o contestare pe străzile egiptene. „Strada rămâne pro-palestiniană, chiar dacă liderii egipteni acceptă acordurile de la Camp David, care au stabilit normalizarea relațiilor cu Israelul”, notează Fabrice Balanche. Operațiunea israeliană „sabie de fier”, care are scopul de a distruge Hamas, ar putea, prin urmare, să-l slăbească și pe unul dintre principalii aliați ai Israelului în regiune, Egiptul.
Fabrice Balanche este și cercetător asociat la Washington Institute (think tank). Specialist în Orientul Mijlociu, este autorul cărților Atlas of the Near East (2017) și Sectarianism in Syria's Civil War (2018).
