După declarațiile recente ale șefului american de la X și Tesla cu privire la libertatea de exprimare, multe personalități politice europene au protestat, cerând ca această liberalizare să fie limitată. Nu mai suntem continentul libertății și al creației ci cel al cenzurii și al imobilității mediocre, protestează eseistul Raphaël Doan în Le Figaro
A fost o vreme când Europa era continentul libertății și al invenției. Când Imperiul Otoman a interzis tipografia, am permis cărților și ideilor să se răspândească și am pus bazele științei moderne. Când a izbucnit Revoluția Franceză, aceasta a stabilit „comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor” drept „unul dintre cele mai prețioase drepturi ale omului”. În timpul revoluției industriale, Franța și Europa au inventat fotografia, pasteurizarea, motorul pe benzină, cinematograful și metroul electric. În timpul Expozițiilor Universale întreaga lume a ajuns să admire ceea ce era nou la geniile francezi sau englezi. Aveam încredere în libertate și în spiritul uman.
Este surprinzător de observat, în timpul recentelor dezbateri despre Donald Trump și Elon Musk, că Europa prezintă acum fața opusă. Nu mai suntem continentul libertății și al creației; noi suntem cei ai cenzurii si imobilității mediocre. Europa, care totuși își petrece timpul criticând granițele și retragerea în sine, în realitate nu are altă ambiție decât să se protejeze de furtuni. Aspiră doar să lupte împotriva efectelor perverse ale invențiilor altora: rețelele sociale, inteligența artificială, reindustrializarea, mașinile autonome, cucerirea spațiului.
„Nu cunosc nicio țară în care să existe în general mai puțină independență a minții și adevărată libertate de discuție decât în America” , scria Tocqueville în 1848. În 2025, suntem în contradicție. Mândria Europei pare să fie în restrângerea spațiilor de libertate modelate de America. Plecăm acum de la principiul că discursul trebuie controlat, monitorizat, igienizat. Auzim un ministru francez afirmând că trebuie să interzicem „opiniile false”, președintele Adunării Naționale afirmând că „liberalizarea rețelelor sociale este o amenințare pentru democrațiile noastre” ,cheamă liderii politici să le interzică. Liderii europeni par să fi acceptat ideea că rezultatele alegerilor pot fi puse sub semnul întrebării pe această bază.
Mai rău, toate acestea sunt exprimate pe fundalul antiamericanismului consensual. Statele Unite nu ar fi atât de bogate, democrația lor ar fi falibilă, practic ar fi puțin proști și vulgari. Pe platourile de tv, ne batem joc de personalitatea lui Elon Musk, care este prezentat ca un needucat. Un fost președinte al Republicii a ajuns până la a-l descrie drept „diavol”. Aceste afirmatii sunt supărătoare. Să recunoaștem: Elon Musk este unul dintre acei indivizi rari care, de unul singur, schimbă traiectoria secolului. A relansat cucerirea spațiului și a revoluționat piața mașinilor electrice. Tocmai a contribuit la o schimbare masivă a mentalității politice americane. Pentru cei care îi cunosc biografia, este evident că nu este un simplu miliardar lacom și avar: el crede cu adevărat că destinul civilizației este să cucerească Marte și stelele și că America va fi vectorul. Cine, în Franța și în Europa, își propune astfel de ambiții?
Moștenirea noastră este o oportunitate și o povară. Ne orbește față de propria noastră stare. Tot ceea ce încă ne dă putere și putere ne-a fost lăsat moștenire de secolele trecute Rafael Doan
Nu: aici, ne lăudăm că am reușit să organizăm Jocurile Olimpice și să refacem o catedrală. Să fim clari, Jocurile Olimpice de la Paris 2024 au fost un succes și Notre-Dame a devenit din nou splendidă. Dar dacă olimpiadele au fost frumoase, este pentru că au avut loc la poalele monumentelor pe care le-am moștenit de la Franța de ieri. Ne-am minunat de Domul Invalizilor al lui Ludovic al XIV-lea și de Grand Palais al celei de-a treia republici franceze, nu de instalațiile "de arta" din 2024. La fel și pentru Notre-Dame: munca restauratorilor este remarcabilă, dar nu este o lucrare nouă. Încă suntem norocoși că nu suntem mai puțin avansați din punct de vedere tehnologic decât în Evul Mediu. Dar unde sunt noile noastre catedrale? America le are: sunt rachetele Starship.
Moștenirea noastră este o oportunitate și o povară. Ne orbește față de propria noastră stare. Tot ceea ce încă ne dă putere ne-a fost lăsat moștenire de secolele trecute. Cheltuim capital de prestigiu acumulat din "l'Ancien Régime" pentru Georges Pompidou. Între timp, devenim mai în vârstă, mai puțin productivi, mai puțin liberi în fiecare zi. Nu ne mai interesează nimic. Inteligența artificială va revoluționa munca și cunoștințele; i-ar fi fascinat pe Descartes, Condorcet, Arago. Singura reacție a europenilor de astăzi este să se gândească la fake news.
Când Elon arată spre Marte, idiotul se uită la legea europeană, Rafael Doan
Dacă curbele continuă, decalajul se va mări. Vom deveni din ce în ce mai săraci și mai amărâți, când Statele Unite vor deveni din ce în ce mai puternice și mai prospere. Nu este doar o chestiune de demografie și bogăție. Este o chestiune de cultură și mentalitate. La vremea lui, Stendhal i-a judecat pe americani mediocri, plictisitori, îngusti la minte, în timp ce Europa vibra de pasiuni. Astăzi, este opusul; noi suntem cei care nu mai avem pasiune și totuși continuăm să disprețuim succesele americane. Ar trebui să vedem moștenirea noastră nu ca pe o mană de protejat, ci ca pe o sursă de noua ardoare: trebuie să redescoperim spiritul care a prezidat construcția Versailles-ului, ardoarea revoluționară, invenția cinematografiei. Primul lucru de făcut pentru a realiza acest lucru va fi să nu mai vorbim despre americani ca și cum ar fi nebuni periculoși și, în schimb, să începem să ne inspirăm de la ei. Când Elon arată spre Marte, idiotul se uită la legea europeană.
