Mă uitam alarmat zilele astea că ne pier tradiţiile, fraţilor, dispar obiceiurile moştenite din moşi şi babe. Păi în alţi ani, ce frumos sărbătoream noi azi Ziua Tineretului, care cu o defilare, care cu o bere-nfiptă-n fizic prin Costineşti, fiecare după cum îi dicta conştiinţa.
Conştiinţa mea, recunosc, retrogradă, neajunsă încă la nivelul omului nou, degrabă clăditor al societăţii socialiste multilateral dezvolatate, mă îndemna către Costineşti, unde, după o bere, cea mai bună metodă de refacere era încă o bere. De-aia nici nu am amintiri prea clare din ziua de 2 Mai, că prin spuma din halbă lucrurile se văd confuz.
Dar nici cu ziua de 1 Mai lucrurile nu-s prea oable. Păi unde-s micii lu' Marean măcelaru'? Măcelar de limba română, fireşte. Cum întindea el grătarele de sfârâia şi Palatul Parlamentului şi dădea lumea buluc mai dihai ca la superoferta de tigăi din supermarket. Unde-s defilările cu care alegorice din Mamaia, de dansau zânele lu' Mazăre printre palmieri de sărea cămeşa de pe dânsele. La propriu.
Ou sont les pluies d'anţărţ?
Încep să devin nostalgic şi mă doare că ne dispar tradiţiile. Cum adică, să te duci tu la grătar şi să frigi ciuperci şi tofu în loc de-o fleică bine împănată, să bei cidru în loc de bere şi, în plus, să mai şi strângi pungile de plastic şi să le arunci la coş, da' ce-am ajuns? D-aia-mi curge o lacrimă din colţul ochiului când mă gândesc cum ne distram noi când era lupu' căţel...
