Tatucul (II)

"Ceea ce n-am avut in Romania pentru a evalua mai bine functia de tatuc al neamului a fost situatia de coabitare in care, de exemplu, presedintele sa fie al Aliantei D.A., iar primul-ministru sa fie al PSD, situatie evitata abil de Traian Basescu dupa ce a devenit presedinte. Asa cum foarte bine puteam sa avem un Guvern condus de primul-ministru Traian Basescu si un presedinte in persoana lui Adrian Nastase" Razboiul dintre cele doua palate - Cotroceni si Victoria - a continuat cu episodul dintre premierul Adrian Nastase si presedintele Ion Iliescu. Acesta din urma redevenind tatucul national dupa ratacirea din ’96 a electoratului roman. A fost prima incercare de detasare, de rupere a premierului de sub tutela presedintelui, in mare parte reusita. Pentru asta, insa, Adrian Nastase a acceptat de la bun inceput compromisul ca "oamenii lui Iliescu" sa faca parte din Guvernul sau. Cu toata aceasta "semidependenta" de care a avut parte, Adrian Nastase a fost pe punctul de a-si da demisia din functia de prim-ministru in urma unui conflict dur cu Ion Iliescu avut in vara trecuta, fapt ce ar fi dus la ruperea PSD. Tatucul, cum-necum, a invins inca o data. Asa cum ideea de sef al statului, un sef care n-are puterea constitutionala sa faca aceste lucruri, a fost compromisa de-a lungul timpului tocmai prin astfel de mijloace: de influenta, de popularitate, de forta etc. Cu alte cuvinte, cu totul alte mijloace, dar mai putin cele constitutionale si, de multe ori, nedemocratice. Propunerea lui Adrian Nastase pentru modificarea sistemului electoral in sensul ca presedintele sa fie ales de Parlament, o propunere venita tocmai din experienta sa ca prim-ministru, dar si ca model in tarile occidentale, a fost blocata de cine altcineva decat de tatucul Ion Iliescu. Oricum, Adrian Nastase a facut primul pas spre independenta premierului fata de "tatucul-presedinte", asta si pentru ca era presedintele partidului aflat - atentie! - singur la Guvernare.  

Ceea ce n-am avut in Romania pentru a evalua mai bine functia de tatuc al neamului a fost situatia de coabitare in care, de exemplu, presedintele sa fie al Aliantei D.A., iar primul-ministru sa fie al PSD, situatie evitata abil de Traian Basescu dupa ce a devenit presedinte. Asa cum foarte bine puteam sa avem un Guvern condus de primul-ministru Traian Basescu si un presedinte in persoana lui Adrian Nastase. Dar putem sa evaluam felul in care candidatii pentru asa-zisa functie suprema in stat, candidatii la Presedintie adica, au jucat rol de locomotiva pentru partidele ai caror candidati erau, felul in care promiteau marea cu sarea fara nici o acoperire.  

Continuare in numarul de maine