Tablou de familie agăţat de un mit

Au făcut ce-au făcut bulgarii şi au scapăt de noi ca prin urechile acului cu care şi-a injectat Maradona drogul. La drept vorbind văzând ultimul meci al vecinilor bulgari, în care Stoicikkov şi ai lui ascunseseră la un moment dat mingea de o căutau argentinienii cu reflectoarele din nocturna stadionului, îmi dau seama ce greşeală făceam atunci când vedeam Bulgaria o pradă uşoară. După jocul pe care l-au practicat, e mare minune să-i mai oprească cineva pe bulgari până-n sferturile de finală. Dar noi să trecem la argentinienii noştri care, vorba unui om bătrân, fără Maradona parcă „au şalele rupte”. Mai mult decât atât, cred că echipa Argentinei încheie la acest campionat mondial o epocă din istoria fotbalului său (1986-1994); o epocă ca un tablou de familie agăţat de un mit: Diego Armando Maradona. Un tablou în care pentru Argentina, America’94 înseamnă apusul. Voi crede în echipa Argentinei atunci când va veni la viitorul Campionat Mondial. Acum cred în ministrul de externe Gică Hagi care, duminică, va semna la sumiitul de la Los Angeles cea mai frumoasă filă din istoria fotbaluui românesc. A venit şi ceasul când fotbalul va răsări pe uliţa noastră: nr. 10, Hagi, România, Europa de Est la parter. Bună dimineaţa România şi hai!

MARIUS TUCĂ