Un prieten îmi trimite un text din opera lui Sun Tzu, un chinez care a trăit în secolul al IV-lea înainte de Hristos. Ei, bine, generalul ăsta, despre care se zice că ar fi părintele științei militare, ne învață că „arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului prin înșelătorie, fără luptă.” Dar ca să izbândești e musai să respecți niște reguli precise, și anume:
„1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului.
2. Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni.
3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte.
4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor.
5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.
6. Induceţi-l în eroare pe inamic, spre a-l conduce la temporizare și neglijență, apoi avansați cu repeziciune.
7. Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa, aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului.
8. Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale.
9. Daţi-i inamicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile.
10. Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii.
11. Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice.
12. Făceţi-l pe adversar să creadă că mai există o posibilitate de a se salva. Apoi, loviți !
Scopul nostru trebuie să fie preluarea intactă a tot ceea ce se află pe pământ. În acest fel, trupele vă vor rămâne odihnite, iar victoria va fi totală.”
Parcă aș citi un manual de bune practici ticluit în laboratoarele de la Washington și Bruxelles pentru aborigenii de aiurea. Ideile asiaticului îi inspiră, iată, și azi pe strategii multor puteri mondiale în campaniile lor de acaparare a bogățiilor altora, transformați în inamici de susținătorii noii corectitudini politice. România îndură resemnată și umilită ofensiva chinezilor cu papion veniți din cele patru zări ca să ne discrediteze. „Creaturile cele mai ticăloase și mai abjecte” au devenit „luminătorii de conștiință” ai generațiilor apatride, educate în regim de detenție în închisorile virtuale ale rețelelor de socializare.
La intervale de timp prestabilite se organizează alegeri - locale, parlamentare și prezidențiale -, astfel încât gloata „să creadă că mai există o posibilitate de a se salva.” Se scandează sloganuri caraghioase, se elogiază democrația și libertatea, este ridicat pe culmile lingușelii cetățeanul-alegător... Un carnaval grețos, reluat periodic cu un un cinism mereu mai rafinat, glazurat cu euro-lozinci răsuflate.
Dezbinați și învrăjbiți așteptăm armatele cuceritoare, în fața cărora ne ploconim obscen, dresați abil de trădătorii și spionii infiltrați pretutindeni în „țara lucrului bine făcut”. Capitularea e totală, în vacarmul sibarit al manelelor nimeni nu mai ia aminte la vorbele lui Sun Tzu. Fetele și băieții tineri dansează din buric și viața e o perpetuă distracție, ca în reclamele idioate ce rulează continuu pe micile și marile ecrane, oriunde s-a înstăpânit consumerismul deșănțat.
