Şpiţul şi pumnul de bani

Până să înceapă meciurile din Parlamentul României – jocuri de sunete şi lumini, nu altceva – noi, microbiştii tragem cu coada urechii la tranzistoarele ce emit „fotbal minut cu minut”. Şi ce auzim? Că echipa Universitatea Craiova – zisă şi „campioana unei mai iubiri” – a devenit ciuca bătăilor într-un campionat în care, din 18 echipe cel puţin 10 au ca obiectiv rămânerea în Divizia Naţională. După debarcarea lui Aurică Ţicleanu, conducerea clubului se pare că şi-a propus scunfundarea echipei fără costum de scafandru. Nimeni nu e-n stare să dea cu pumnul în masă şi să ia frâiele clubului în mână. Trăim vremuri grele. Am ajuns să ducem dorul secretarului de partid unic pe judeţ – personaj de roman de sertar – care atunci când echipa era la ananghie, zbiera de două ori de tremurau chiloţii pe toată lumea, de la antrenorul principal până la ultima rezervă.  În primul meci după eşec însă, echipele capitaliste plecau cu coada între picioare de pe Centralul din Bănie. Banca rezervată antrenorilor a ajuns astăzi la Craiova de parcă ar avea pe ea smoală încinsă. Nimeni n-are curaj să se aşeze de frică să nu fie compromis. Aşteptarea mâinii forte, care să stârpească dihania  pătrunsă în sânul echipei, trebuie să ia sfârşit. Şi trebuie un om care cu un pumn să dea în figurile de ceară ce trag sforile, iar cu un pumn să dea banii. Iar dacă şi atunci se mai găsesc „oameni de bine şi fotbal” care să ciugulească de pe urma lui Stângă şi Călin, să folosească „şpiţul”. Căci restul loviturilor le vor executa mânjii Craiovei. Şi încă ceva nu-l luaţi pe Victor Piţurcă deoarece vă stricaţi reciproc cifrele de afaceri. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ