Scânteia revoluţiei şi un cuţulică pentru istorie

Până nu-şi bagă popa coada nu se smite bine. Nu mai departe de sfârşitul săptămânii trecute, Tokes-boy, prezent la Budapesta pe post de ţaţă maghiară, a clănţănit din nou – a câta oară? -  la adresa ţărişoarei ăsteia, care-i dă păpică (nu paprike), somnică, şi, mă rog, toate cele necesare pentru a o putea înjura vârtos. Parintele cu faţă umană, până una alta, vrem nu vrem, preşedintele de onoare al unui partid din Convenţia Demcoratică, de câte ori îi trece silueta peste graniţă, începe să-şi pună tămâie în cap. Fiţi atenţi ce declară episcopul nostru: „acţiunile antimaghiare ale forţelor naţionaliste şi comuniste primejduiesc democraţia în România şi doar comunitatea internaţională poate împiedica acest lucru”. Adică vezi, sfinte Tokes, democraţia fără UDMR nu se poate! UDMR se vrea ca sare-n bucate şi noi toţi „vedem” că e ca sarea-n ochi. Bă, Laszlo, da’ chiori mai suntem! Tu vrei să aduci veşnic democraţia-n ţară şi noi, nu şi nu, vrem comunismul. Şi ia spune-mi, agheasmă mică şi rea, pe cine vrei tu din comunitatea internaţională pentru a alunga forţele naţionaliste şi comuniste? Hai spune, pe cuvântul meu de pionier că nu te dau la ziar, spune, îngeraşule, pe cine preferi? Pe cine? Pe Ciociolina, aşa, bun, să mergem mai departe, pe Baresi… Da’ ce ai cu ăsta, nene, că e fotbalist? A, Barki, Eva Maria Barki… Păi de ce n-ai zis aşa de prima dată, că asta-i româncă adevărată, şi-ar da şi manichiura pentru  ţara asta, mă şi speriasem! Şi mai zici mata, părinte, în dinte, că „în Transilvania nu se va repeta însă ceea ce s-a întâmplat în Bosnia, pentru că noi nu avem arme”. Declaraţia asta, părinte, mă duce cu gândul că te crezi şi acum, la cinci ani de la acele zile, scânteia revoluţiei. Numai că nu ştii un singur lucru: în timp ce te aprinsesei, scânteie mică, a trecut pe acolo un cuţulică mic, aproape cât scânteia, care după ce te-a stins, a intrat în istorie. Bună dimineaţa!


MARIUS TUCĂ