Sărutul preşedintelui CDR cu capitalismul

Gata, s-a dus vremea aniversărilor la „Jurnalul Naţional”. Ne suflecăm mânecile şi ne-apucăm de treabă. Nu vrem să mutăm Pământul din loc, dar să inversăm cei doi poli ai lui, ne bate gândul. Poate vă întrebaţi cu toţii, prea buni cititori, cine a făcut zgomotul ăla, un fleoşc mare de tot, la sfârşit de săptămână. Haide că vă spun, ştiţi că nu-mi place să vă ţin încordaţi: ei bine, zgomotul acela a avut loc când i-a căzut fisa dlui Emil Constantinescu, preşedintele CDR. Ce s-a întâmplat, de fapt?! Păi, nici nu semnaseră bine cele patru partide PDSR, PUNR, PRM şi PSM protocolul de colaborare, când pe dl Constantinescu l-a apucat o mâncărime între degetul cel mare şi arătător, arătător şi inelar, că de nervi a luat un creion şi a pleznit o declaraţie de au început bătrânii să iasă pe la poartă să întrebe cât e preţul pâinii. E drept că vârful creionului cu care dl Emil Constantinescu redacta, întrecându-şi sinele, declaraţia către ţară, se mai ruprea din  când în când, dar noi nu suntem răutăcioşi şi înţelegem că domnia sa a preferat „Flaro” – Sibiu, pe chinezii ăia cu ochii mici cât istoria Convenţiei Democratice nesuportându-i de la întâlnirea electorală, faza pe ţară, cu dl Ion Iliescu. Dar hai să vedem niţel ce ne scrie domnu’ preşedinte al Convenţiei: „Într-un cuvânt – sunt vreo 30, dar nu se pun toate – pactul semnat de PDSR, cu PUNR, PRM şi PSM lichidează ce mai rămăsese din cuceririle Reovluţiei din decembrie 1989, asociind din nou la putere pe toţi cei care o exercitau, spre disperarea naţiunii, înainte de prăbuşirea dictaturii”. Domnule Constantinescu, m-aţi dezamăgit realmente! Pai, mata te uţi la o hârtie semnată de cele patru partide când, de fapt, ele acţionează peste tot de vreo trei ani în formula asta? Nu v-am zis, politicienii tatii, că atunci când sărutaţi capitalismul să nu ţineţi ochii închişi că vin iar ai noştri la putere? Mai spuneţi dvs., dle Constantinescu, că în faţa acestei primejdii Convenţia Democratică din România apelează la toate forţele politice democratice. Aşa-i? Păi cine să fie aceste forţe? Nu cumva PDAR sau, v-am prins, PNL – aripioara Radu Câmpeanu?

Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ