România se află la gleznele lui Hagi

Pe o pânză de păianjen se tot legănau – conform unui cotidian central – „120 de miniştri, secretari de stat şi funcţionari guvernamentali” care „plecau” în SUA la Campionatul Mondial de Fotbal. Şi fiindcă  ea se tot rupea a mai rămas un… elefant, pardon…, un ministru,  unul singur care va fi prezent în America: Mircea Coşea. Şi, până la urmă, dacă miniştrii noştri stau aici sau peste ocean, tot aia este, aşa că să trecem la treabă. Am fost unl dintre acreditaţii pentru CM ’94. Datorită  oboselii acumulate în ultima perioadă şi răului de avion, am renunţat la deplasarea în SUA în ultimele momente. Cu regretul, totuşi, că nu pot să vă relatez de la faţa locului, am să încerc în fiecare noapte să scriu ceea ce văd pe micul ecran. Aşadar, regele, sporturilor s-a arătat celor un miliard de supuşi telespectatori o dată cu meciul Germania-Bolivia. Prima jumătate  de oră ne-a arătat că maşina de fotbal a nemţilor – campioni mondiali – era bine lustruită, dar parcă schimbătorul de viteze nu era al unui Mercedes din zilele noastre ci al unui Volkswagen vechi. Şi când nimeni nu mai credea că se va schimba cursul jocului bolivienii şi-au adus aminte că prin venele lor curge sânge sud-american. Din acel moment, jocul pentru nemţi parcă se mutase pe terenul dinLa Paz, capitala Boliviei, unde, ştim cu toţii, aerul este căutat cu lumânarea. Puţin a lipsit ca din dansul gleznelor jucătorilor bolivieni să se nască primul gol adevărat înscris pe tărâmul american. N-a fost să fie! În schimb, vulpoiul de Klinsmann a profitat de bâlbâiala sud-americanilor, înscriind un gol norocos. A urmat apoi o miuţă în care s-a remarcat arbitrul, acordând un cartonaş roşu, din senin, din iarbă verde, bolivienilor. Dar noi, cei din patrie, stăm cu mâinile întinse pentru ca, în această noapte, jucătorii României să ne injecteze drogul victoriei. Bună dimineaţa, flăcăi din Carpaţi!

MARIUS TUCA