MOTTO:
„Miroase-a carantină peste veac,
bolnavii sunt chemați să se supună
la încercarea ultimă, comună
să li se spună: nu mai aveți leac.”
Adrian Păunescu, Implacabil
Aeroportul este un furnicar la ceas de seară. O zumzăială de nedescris, cu accente isterice. Șiruri lungi de figuri obosite și nervoase s-au format la ghișeele înmulțite peste noapte. Din difuzoare răsună abraziv vocea cu instrucțiuni și ucazuri întru prevenirea infestărilor. Vaccinații sunt dirijați de-o parte, ceilalți, de alta. Primii, un fel de arieni de modă globalistă, trec fără prea multe neplăceri birocratice, nu și ultimii, care sunt aliniați de desepiștii în combinezoane mai ceva ca în armată. Miroase a umilință cazonă și a căprărie din vremurile lu' „moș Teacă”. Minutele se scurg chinuitor, iar suspecții sunt luați la rost că nu s-au vaccinat. „Deh, dacă o făceați, nu mai stăteați atât la rând”, comentează cu tupeu o zdrahoancă din forțele de ordine sanitară. Să nu-ți vină să o iei de gât și să o izbești cu căpățâna de pereți, ca în reclama aia idioată ? Ba bine că nu, însă taci și înghiți. Rabzi, în țara răbdărilor prăjite. Pentru carantinați se deschide o poartă separată, a izolării obligatorii, și pe acolo sunt mânați de cerberii în alb. Scena îmi aduce aminte de secvențele cu evreii duși în lagărele de concentrare. Proscrișilor de azi nu li se mai vopsește fruntea cu semnul crucii în șase colțuri, ci li se ștampilează o adeverință. Ajung scârbit acasă și mă întreb care sunt limitele ticăloșiei pandemice. În „haosul psihologic și social actual”[1], se pare că nu mai există opreliști, manipularea e desăvârșită și nu înregistrează rateuri. Mafia farmaceutică a încălecat planeta și o violează cum i se năzare, excitată de megaprofiturile încasate în ultimii doi ani. Guvernele au devenit niște marionete, transmițătoare de mesaje apocaliptice, iar cetățenii, jalnici cobai. Campania de vaccinare, de o agresivitate obscenă, cunoaște toate formele abjecției, dar nimeni nu cutează să denunțe discriminările create astfel. Trăim un moment al lașității colective cum nu s-a mai întâmplat de mult în viața omenirii. S-au închis școlile, grădinițele, tribunalele, birourile, restaurantele, hotelurile, spitalele, s-au golit stadioanele, arenele, teatrele, cinematografele și sălile de spectacol, s-au născocit restricții unele mai bizare decât altele, s-au inventat afaceri cu măști de prisos și miliardari guvernamentali, Dumnezeule, cât să mai îngăduim monstruoasa farsă mondială? Vom afla oare vreodată numărul tonelor de bani obținute din negoțul cu ignoranța plătitorului de taxe? Acum, după o vară eliberatoare de cătușe, ni se pregătește un al patrulea val epidemiologic, sub pretextul ratei îngrijorătoare a nevaccinaților. Ori a celor nu îndeajuns de vaccinați, căci s-a scornit și o a treia doză, deopotrivă cu tulpinile prolificului virus. Adunătura cîțistă cu câlți în cutia craniană a atins culmea prostiei premeditate și a ticluit o „ordonanță de urgență privind acordarea unor tichete de masă și posibilitatea înscrierii la o loterie cu premii în bani pentru cei care se vaccinează împotriva COVID-19”. Nu, nu, nu e banc, ci realitate! În definitiv, România postdecembristă și-a tras croiala din acel îndemn protevist imbecil: „Te uiți și câștigi !” Fine cunoscătoare ale naturelului poporului pe care-l păstoresc iohannist, autoritățile au corectat olecuță sloganul și a ieșit o enormitate înspăimântătoare: „Te vaccinezi și câștigi !” Pe ei, pe ei, pe mama lor ! Că tot ne-am transformat într-un norod de peluză. O curiozitate mă roade, trebuie să recunosc - ce s-o petrece cu bordelurile vestice? S-o păstra acolo distanța socială, or fi valabile certificatele digitale verzi, or beneficia de gratuitatea serviciilor sexuale cei care își bagă seringa în venă cu apa sfințită de corporatiștii Johnson, Pfizer ș.a.m.d.? Epoca rușinii s-a lăbărțat ca niciodată în ciclurile comunității umane și nimic nu se întrezărește s-o oprescă, dimpotrivă. Generații mutilate ireversibil s-au născut și se vor naște din acest genocid psiho-sanitar, al cărui bilanț se arată devastator.
M-am înfierbântat de-a binelea, deodată cu împărțirea lumii în două categorii - cea superioară, a vaccinaților anti-COVID, și cea inferioară, a nevaccinaților, mai, mai să se încaiere de-adevăratelea. Curând, e posibil să apară liste cu numele celor din urmă lipite pe ușa de la intrarea în bloc, în cartier, la birou și la școală, iar căsătoriile mixte să fie prohibite. Se pregătește (sunt zvonuri, deocamdată) îndepărtarea din învățământ, sănătate, echipe sportive și trupe artistice a îndărătnicilor, indezirabili din motive de risc major de propagare a infecției. Gazeta de perete va fi reevaluată și va găzdui articole demascatoare la adresa noilor dușmani ai orânduirii pandemice. Moarte sabotorilor! se va scanda pe rețelele de socializare, în piețe, ca și pe micile ecrane la ore de prime-time.
Mă opresc din scris și îmi recapăt luciditatea, zorit de vorbele tragicei Alice Voinescu. Chiar, „de ce mă voi fi înhămat eu să explic lumii ceea ce trebuie să înțeleagă singură? (...) Am pierdut conștiința chemării.(...) Văd calitatea proastă a sufletelor.”[2]
Chiar așa, de ce ?
