De la instalarea guvernului nou ales condus de către Donald Tusk, în Polonia, au loc succesive și nemediatizate lovituri de stat. Mini lovituri de stat, mișcări tribale de șef dorind să se răzbune, toate acestea exprimă imaginea viitorului unei Polonii umilite, insultate și ocupate de un invadator absolut tăcut. Și anume globalismul progresist cu mantia sa satrapic-asiatică a unei ideologii inventate parcă de către Hades, zeul însuși al infernului.
Produsul pur și dur al unei birocrații europene nealese, deci ilegitime din punct de vedere al democrației, Donald Tusk a intrat cu șenilele sovietice ”made in UE”, în democrația și așa firavă a Poloniei. Iar dezastrul începe să se vadă.
Nimeni nu se aștepta ca extrema liberală, progresistă și perfect imună la principiile legii, promovată de către Uniunea Europeană să fie adepta democrației și dreptului națiunilor de a trăi conform voinței lor. De ani de zile, sub conducerea doamnei von der Leyen și a comisarilor săi de la Bruxelles, democrația pe continentul european a suferit pierderi severe. Nu numai suveranitățile naționale au avut de pierdut, dar însăși ideea de democrație și dreptul la liberă opinie, de critică sau de opoziție au fost drastic și violent reduse. În numele unei imense pandemii de vorbe goale, de ”valori” care nu reprezinta pe nimeni, birocrația europenistă a dovedit că nu știe să joace civilizat sau măcar în interiorul normelor democratice. Donald Tusk, actualul prim ministru al Poloniei este exemplul concret al dicataturii elitist-globliste, fondatoare a lumii orwelliene pe care Bruxelles încetul cu încetul doreste să o impună bătrânului continent.
La început, în primele săptămâni ale satrapiei europeniste care a lovit Polonia prin alegerea, la limită, a lui Donald Tusk în funcția de prim ministru, a avut loc o mică lovitură de stat mediatică. Forțele de poliție au înconjurat clădirea televiziunii naționale și a avut loc o epurare politică. Această epurare politică a vizat jurnaliștii polonezi conservatori. Dar toate acestea nu-i mișcă pe gardienii statului de drept și pe apărătorii libertății presei. Prin urmare, fără prea multe comentarii din partea democrațiilor din Europa de Vest, dar atât de repede să dea lecții de morală oricui se opune maoismului feudal impus de către birocrația de la Bruxelles, această derivă autoritaristă poloneză a putut avea loc. In plin secol XXI, într-una dintre țările europene cele mai opuse dictatului ideologic, victimă a ocupațiilor naziste și/sau sovietice, prima lovitură de stat ordonată de către globaliști a avut loc. Și din motive progresist-atavice, toată Europa bruxelleză tace fără rusine. Omul ei a venit la Varșovia cu misiunea de a ingenunchea suveranitatea poloneză în fața dictatului europenist.
Câte critici auzisem în presa franceză și europeană în 2016, când noua majoritate parlamentară a PiS (partidul conservator polonez) a preluat controlul asupra presei publice poloneze! Chiar și Comisia Europeană s-a implicat în numele apărării pluralismului mass-media, a independenței presei publice și a statului de drept. Contrastul este izbitor, pentru cei care își amintesc, cu tăcerea Comisiei de astăzi, când guvernul lui Donald Tusk este cel care preia controlul asupra principalelor canale mass-media de stat cu metode pe care chiar și France Télévisions, pe site-ul său Internet, le denumește „bieloruse”.
Evident, imaginile cu sediul televiziunii publice poloneze, cu câteva zile înainte de sărbătorile de Crăciun, înconjurat de forțe de poliție impunătoare, cu noi directori numiți direct de ministrul Culturii venind să intre în posesia birourilor lor cu forța armată ne amintesc de celebrele imagini ale luptelor pentru televiziunea publică asediată de KGB, în Estonia, din URSS-ul lui 1989. Mai mult, progresistul european Tusk a angajat niste bătăuși, identici la mers și port cu slugile mafioților ruși din perioada neagră a privatizărilor lui Elțin, trimiși de agențiile private de securitate recrutate pentru ocazie. Aceștia au impus teroarea pe culoarele televiziuniii publice poloneze, ocupate practic de bande înarmate. Și toate acestea au avut loc în numele valorilor europene.
La semnul sultanului europenist Donald Tusk, directorii televiziunii publice au fost concediați imediat. Ministrul Culturii a anunțat pe 21 decembrie revocarea conducerii televiziunii publice TVP și numirea unui nou direcțiuni. O săptămână mai târziu, linia editorială a jurnalului de știri de seară s-a schimbat complet. Donald Tusk este prezentat ca marele erou de la Varșovia, mareșalul democrației bruxelleze, cel care a salvat Polonia de la dispariția sa sub conservatori. Europa unită tace mîrșav, căci omul ei face treburile murdare, fără să o deranjeze prea mult.
Ca atare, exact ca în timpul comunismului și stării de urgență din anii 80 ai secolului trecut, la știrile despre Tusk și clanul său, oricare ar fi subiectul, narațiunea este de partea guvernului. Deja ”greaua moștenire” a apărut, euopenii lui Tusk se plâng de deciziile guvernului anterior, care sunt prezentate sistematic într-o lumină negativă. Europa bruxelleză a devenit noua ordine mondială la Varșovia, cu Donald Tusk guvernator nou numit.
Anunțul prim-ministrului cu privire la proiectul de legalizare a uniunilor civile pentru homosexuali în Polonia este înfățișat ca o victorie echivalentă cel puțin cu cea împotriva nazismului, TV poloneză făcând chiar și campanie pentru căsătoria între persoane de același sex și adopția copiilor de către cuplurile de același sex. Fertilizare in vitro, relații cu Biserica, energii regenerabile, apărare, prețuri la imobiliare, toate sunt acum perfecte, pentru că a venit Messia de la Bruxelles cu ukazurile europene, spre binele poporului polonez.
Pe toate subiectele, după doar câteva zile de la lovitura de stat mediatică dată de către Donald Tusk, se află despre tot răul pe care guvernul conservator anterior l-a făcut și bineinteles se vorbeste numai în termeni elogioși de tot binele făcut deja de europeanul Donald Tusk. Linia editorială este 100% cea a noii coaliții de liberali și stânga. Europa ca de obicei când vine vorba de dictatorile maoist progresiste tace. Cu binecunoscuta ipocrizie, birocrația de la Bruxelles nu critică ilegalitățile lui Tusk și nici incălcarea grosolană a democrației poloneze. De ce ar face-o? Doar Bruxelles își doreste de ani de zile să înfrângă Polonia, civilizatia și spiritul ei, toate libere de dictatul progresist.
Ecran negru pentru o săptămână
Pentru prima dată de la decretarea legii marțiale de generalul comunist Jaruzelski pe 13 decembrie 1981, televiziunea publică poloneză a încetat să mai difuzeze câteva zile înainte de Crăciunul 2023.
Donald Tusk și miniștrii săi au preluat mandatele pe 13 decembrie (2023). Exact aceeasi dată când Jaruzelsky a instaurat legea marțială. De altfel polonezii vorbesc despre coaliție liberticidă a lui Donald Tusk ca fiind coaliția de la 13 decembrie, pe când propaganda europenistă a lui Tusk vorbeste despre coaliția din 15 octombrie, data ultimelor alegeri. În orice caz, ceea ce s-a întâmplat chiar înainte de Crăciun a fost într-adevăr un putsch în mass-media publică, pentru că, spre deosebire de PiS în 2016, guvernul lui Donald Tusk și Ministrul Culturii, fost locotenent-colonel al serviciilor de informații, au atacat libertatea presei fără a avea un lege adoptată de noul parlament.
Liber de la Bruxelles
A păcătuit Tusk prin nerăbdarea sa de satrap asiatic? Dacă ne uităm la ceea ce el și aliații lui au spus în ultimii ani, este mult mai îngrijorător decât atât: liberalii europenizați (Donald Tusk însuși a fost președinte al Consiliului European din 2014 până în 2019) și progresiștii acum la putere din Varșovia par convinși că birocrația de la Bruxelles le dă voie să încalce statul de drept și susțin că pot ignora orice lege adoptată de parlamentul anterior pe care o consideră contrară Constituției poloneze. Principala lege a mass-media adoptată în toamna lui 2016 este tocmai una dintre aceste legi.
Prim-ministrul Tusk explică că a fost obligat să acționeze în acest fel pentru a restabili statul de drept în Polonia. Aceasta este marota tipică oricarui dictator din America Latină, că încălcarea constituției și organizarea de mini lovituri succesive, așa cum a făcut-o Tusk, ajută la restabilirea statului de drept. Pentru Tusk insa exista o problemă severă de logică și anume faptul că, în ordinea juridică poloneză, doar Curtea Constituțională este împuternicită să declare neconstituționalitatea unei legi și aceasta nu rezultă din arbitrariul unui prim-ministru și al guvernului său, nici măcar dintr-o simplă rezoluție a Dietei, parlamentul polonez.
De aceea încheiem aceasta analiză la rece a derivei totalitare, puchiste și anti poloneze a celui mai europenist dintre europeni, Donald Tusk, cu o concluzie tristă. Democrația unei birocrații nealese, rapace și golită de valori sau de umanism, este la fel de periculoasa ca și dictatura sovietică. Nu există nici o diferență între sistemul sovietic de propaganda și modul în care presa de stat poloneză a fost subordonată unui singur individ, fie el și cu carnet de membru de partid bruxellez.
Trebuie spus foarte clar că prin actiunile lui Donald Tusk se vede o dorință de la Bruxelles de a preveni prin toate mijloacele revenirea „populiștilor” la putere, oriunde în Europa. Un semnal clar că von der Leyen și ai ei vor face totul, inclusiv gesturi ilegale, de a înfrânge voința alegătorului european nesubordonat satrapiei lor. Dacă vreti este la fel și în Statele Unite, unde democrații lui Biden fac totul pentru a-l împiedica pe Donald Trump să candideze din nou la alegerile prezidențiale pe care ar putea să le câștige și de data aceasta. Este la fel ca și în Germania, unde principalul partid de opoziție, AfD, este pus sub supraveghere de către serviciul de contrainformații condus de un politician din partidul aflat la putere CDU, care acționează la ordinele Ministerului Afacerilor Interne condus de social-democrații care visează să interzică AfD. Mai mult si mai bine, nici Stalin nu putea visa.
