Zilele curg peste noi ca un șuvoi de noroi oricând în stare să ne smulgă din rădăcinile precare. În curând, vom afla numele celui care ne va păstori în următorul cincinal de... împliniri mărețe. Desigur, dacă nu se va ivi vreun caz de anulare a alegerilor, că doar avem și o jurisprudență în materie ! Una demnă de țările din lumea a patra, dar cui îi pasă ? Eterna și fascinanta Românie nu se dezminte în veci și ne oferă întâmplări de-o neverosimilitate tragicomică.
De pildă, puciul userist în plină campanie, împotriva liderului de partid, până alaltăieri adulat și înălțat în slăvi de lingăii plăcintari din subordine! „Vă lepădați de Lasconi?” a răsunat ca o sentință de condamnare un glas armando-fritzo-moșteanian în sala de execuție. „Ne lepădăm! Ne lepădăm! Ne lepădăm !” au răspuns în cor, de trei ori, nevertebratele trădătoare. Măcar de-ar fi atât, dar i-au luat și cheia de la casa cu danii electorale, lăsând-o cu buzunarele goale. Mda, și abandonată și cu banii luați! Și ca absurdul să atingă culmea, haștagiștii, i-au jurat credință Nicușorului, independentul târât spre Cotroceni de falanga adăpostită sub petlițele ascunse. Halal viitor ne așteaptă cu asemenea tineri care și-au propus să... salveze România! Nu oricum, desigur, ci uniți... Oho, și guralivi, oho, și ce ne mai împuiau capul cu primenirea din temelii a societății mioritice... Câtă lipsă de probitate morală, de decență, câtă ipocrizie... Ptiu, drace , ca să fii canalie n-ai nevoie de cine știe ce stagii de vechime, e suficientă stricăciunea de caracter din născare... Tabloul cu puciștii rânjind sardonic la sfârșitul ședinței de excomunicare merită păstrat în tomberonul național al mișeliei ! Ehe, de-ar fi frunzărit la timpul potrivit romanul Împăratul muștelor, nu s-ar fi ticăloșit în așa hal, dar le promit că mintenaș li-l voi povesti eu ! Brr, ce generație de mâine ni se pregătește... În loc de răspuns, edilul câmplungean dezavuat partinic și-a cumpărat un câine de companie, loialitatea nemaifiind de mult un atribut al politicianului dâmbovițean... Apropo, de ce nu un parlament alcătuit din blajinele și credincioasele patrupede canine? Sigur ne-ar servi interesele mai bine decât semenii noștri de-o lașitate abjectă! Altminteri, s-ar putea ca lovitura încasată de primărița musceleană s-o salte în sondaje și s-o împingă în turul al doilea, fiindcă, dintotdeauna, victimele stârnesc simpatia mulțumii. Cu atât mai mult cu cât Elena Lasconi are darul de a emoționa și convinge gloata, de a-i spune ceea ce dorește să audă, un talent ce-mi amintește de Traian Băsescu, din nefericire! Căci vorba dulce, potopul aduce...
Din perspectivă oratorică, Crin Antonescu nu are însă adversar, discursurile sale, niciodată citite, au savoare și schepsis, strălucire și înflăcărare, acuratețe și coerență. Păi, nu pentru el există în dicționar verbul „a parlamenta”? Numai că de la vorbă la faptă e cale lungă și poticnită, iar liberalul nu ne-a dovedit, încă, vreo aplecare spre munca de șantier, nici pomeneală! Zău că îmi este cu neputință să mi-l imaginez în cizme și cu mânecile suflecate, nădușit și încrâncenat să repare țara căzută în ruină. Nimic din biografia sa politică nu-l recomandă într-o asemenea întreprindere dificilă și de uzură istovitoare. Sau, ca și în ipoteza câștigării scrutinului de către Nicușor Dan (marioneta desăvârșită, s-o recunoaștem!), rolul constructorului va fi rezervat muncitorului Ilie Bolojan? Un șef de stat decorativ, o poză și atât, cu un premier factotum, care să schimbe paradigma ultimelor trei decenii și jumătate de republică deloc parlamentară, cum reglementează Constituția. De la președinte-jucător la președinte - rezervă neutilizată, adicătelea?
Cândva, Mustafa Kemal Atatürk, scria în propria-i carte de memorii, Amintiri, că „fiecare perioadă istorică trebuie să fie net separată de celelalte. Astăzi, sunt foarte mulțumit că am fost împiedicat să figurez, într-o formă sau alta, în succesivele faze ale trecutului. Într-adevăr, fiind orânduit într-un loc de răspundere, muncind şi trăind laolaltă cu ceilalți membri ai conducerii, un om împărtăşeşte soarta celor care deţin situaţia la un moment dat; el nu se mai poate rupe din mijlocul lor, spre a se ridica deasupra veacului său. De aceea sunt dator să mulțumesc cu recunoștință tuturor celor ce m-au ţinut departe de o asemenea nenorocoasă situaţie, amintind totuşi că ei mi-au făcut un imens serviciu fără să-și dea seama...”[1]. Oare ce ar grăi un Crin Antonescu sau Victor Ponta citind fragmentul „Gaziului”? Că exact asta le reproșează și Lasconi, și Nicușor, și destui votanți sătui de vechii politicieni.
Între atâtea devize și lozinci patetice, recitate cu stângăcie, adesea, de naționala prezidențiabililor de primăvară, îmi stăruie în minte un slogan kemalist: „«Spre contemporaneitate și înapoi la sursa autentică a vieții turce», iată deviza noii etape a reformelor de ansamblu, pe care Gaziul înţelege să o inaugureze”[2]. Nu că ni se potrivește și nouă, aici și acum ?
*
Niscaiva considerații și despre presa băștinașă, cu osebire cea audio-vizuală a televiziunilor de știri, transformate în galerii, cu ultrași agresivi și părtinitori. Antena 3, de exemplu, e trup și suflet cu Crin Antonescu, Digi, cu Nicușor Dan, România TV, cu Victor Ponta, iar Realitatea TV, cu George Simion, ce echidistanță și imparțialitate? Vax albina, plec în China ! Scuze, dar n-am nimerit altă rimă, deși, îmi însușesc critica, nu-i corect politic să mă raportez la comuniștii ăia împuțiți ! De aceea, seară de seară, ni se oferă indirect și la ore de maximă audiență spectacole jenante de violare a deontologiei jurnalistice. Gâzele, gâzii, ciutele, ciutacii, prelipcenii și ancuțele se isterizează la comandă și se caftesc între ei, uitând că, de fapt, bătălia prezidențială îi vizează pe alții... Grotesc și stercoral spectacol, o dare în stambă ca-n piața Ferentari...
