PNL – tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, cam prin ianuarie ’90 un partid mare şi frumos, la soare te puteai uita da’ la el ba, numit Partidul Naţional Liberal care creştea partidul ăsta într-o zi cât altele în zece, de îţi era mai mare dragul, la o adică, să-ţi dai votul pentru el. Şi când îmi apăru Radu Câmpeanu în fruntea lui, charismă, sprâncene negre, păr alb, nimeni nu mai avut nici o îndoială: ăsta era partidul care îi trebuia ţării, partidul liberal pe care poporul îl aşteaptă. Ce să păstraţi curăţenia, probabil! Câţiva călători, citind acest slogan electoral s-au simţit vizaţi şi au tras semnalul. Aşa apăru PNL-AT (Aripa tânără) cu fruntaşii Patriciu, Cataramă, Rusu. Preşedintele partidului, Radu Câmpeanu, n-avea treabă, viaţa mergea înainte şi negocie pe mai departe virajele, băgându-şi partidul, până la urmă în bojii guervnării; un portofoliu-două nu erau de ici decolo.În vremea asta, PNL-AT, pentru binele ţării, ca să înconjoare puterea mai calumea, se frânse în două, născându-se un boboc de partid liberal, nou-nouţ, numindu-se chiar aşa: Noul Partid Liberal (NPL), având drept scutece pe domnii Călin Popescu Tăriceanu, Radu Boroianu şi, în cemai vorbim, dom’le, când zicea Câmpeanu ăsta trei vorbe, om venit de la franţuji - ăia mănâncă democraţia cu salată boeuf – lăsai şi FSN şi Petre Roman, lăsai tot şi dădeai fuga să te-nscri în PNL. Dacă-mi aduc bine aminte, în prima poză de grup cu liberalii, alde Dinu Patriciu, Viorel Cataramă şi alţi liberali în vogă azi, ori lipsiră din cadru, datorită zelului fotografului, care făcu poza cu zimţi, tăind probabil „portretul” celor mai sus amintiţi din greaşeală, sau bliţul acestuia n-avu puterea să  bată până-n „spatele pozei” şi domnii cu pricina ieşiră-n poze nişte pete negre, da liberale. Important era că Partidul Naţional Liberal exista de-acum şi restul numai conta. Toate bune şi frumoase până aici! Partidul Naţional Liberal, cu mic cu mare se urcă în autobuz – e la modă acum: controlori, bătăi, ziarişti şi p-aici ţi-e drumul. Numai că, tocmai când vehiculul liberal începuse să capete viteză, unul mic şi cu cioc coborî la prima luând astfel fiinţă staţia Uniunea Liberală Brătianu. Maşina liberală mergea mai departe, ca şi sloganul său lipit de uşa conducătorului – „alungaţi lupii”, asta în loc de cele din urmă, un om care se întorsese iar în sat, Viorel Cataramă. Urma ca autobuzul liberal să fie împodobit cu haine de sărbătoare şi să intre în plină viteză în alegeri, numai că o pană cauzată (şi) din cauza coroanei regale – dl Câmpeanu vru ex-regele ca preşedinte – opri maşina.  Niculae Cerveni dându-se jos, aproape din mers. Odată coborât, Cerveni făcu un PNL, de toată frumuseţea, cu care şi intră în Convenţia Democratică. De-aia îi şi zise PNL-CD. Avusese până aci loc atâtea rupturi în PNL că n-ajungea tot ghipsul din România să-i pună oasele la loc. Aşa că mai începură şi regrupările: NPL fu supt la loc de PNL-ul lui Câmpeanu, fii rătăcitori Cataramă, Tăriceanu, Boroianu, stând de-a stânga şi de-a deapta conducătorului. PNL-AT, îmbătrânit între timp se transformă în PL ’93 şi intră în Convenţia Democratică. De acum, viitorul era al liberalilor. N-a fost să fie aşa! Însuşi conducătorul PNL, Radu Câmpeanu,  după ce eşecul partidului  a fost dus pe cele mai înalte culmi la alegeri, fu ajutat să coboare ca un  bătrânel neputincios, scările, ţinându-l de braţ Viorel Cataramă, eminenţa verde a partidului, şi noul preşedinte al PNL, Mircea Ionescu Quintus. Azi aşa, mâine aşa, până când aproape firesc, partidul se mai împărţi în două: PNL-Quintus şi PNL Câmpeanu. Greu şi cu mişcarea asta liberală, am obosit eu scriind, darmite săracii oameni dând şi luptând. Offf! Viaţa merge înainte!  Chicotelile nepoţeilor aflaţi pe genunchii preşedinţilor Câmpeanu şi Quintus, daţi la crescut (nepoţeii, nu…) iată, fuseră întrerupte de plânsul unui nou-născut liberal, apărut în lume odată cu ieşirea PL ’93 din Convenţia: blestemul iubirii, blestemul liberalilor PL 93. CD, Cu Stelian Tănase şi Crin Antonescu pe post de tătici… A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, un partid mare şi frumos, la soare te puteai uita da’ la el ba, numit Partidul Naţional Liberal. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ