Păzea, vine Chuck Mool!

M-am săturat să tot scriu de politicieni, adică de Popeşti, Constantineşti, Ioneşti, care mai de care mai şmecheraş, mai bombat în piept, mai plecat, mai cocoş, mai coco-chanat, mai deocheat, mai fante, mai Aligheri…  Probabil că şi dvs., cititorii, sunteţi sătui până-nbrâu de cel mai şi cel mai bine văzut  pe micile ecrane, politicianul prins cu furculiţa-n caviar până la buric, cu toate că el se jură că nu-i plac decât icrele roşii, că-i aduc aminte de trecut, de prezent şi viitor, de popor şi tricolor. Oooo, încetişor, că am început să bat Bărăganul! De fapt, eu voiam să vă spun că a sosit ceasul, oameni buni, să apară şi pe meleagurile noastre un Chuck Mool care să facă puţină curăţenie. Cine e (era) Chuck Mool? Pentru cei care n-au văzut filmul de la Antena 1, Chuck Mool era un pistolar de clasă, de primă clasă care, datorită unui accident, a lipsit o perioadă din oraşul natal. Şi odată întors, Chuck al nostru devenise amnezic. Uitase tot: lumea în care se născuse, trăise, iubise, numai un singur lucru nu: să tragă cu pistolul. Şi trăgea al dracului de bine!  Şi atunci când stătea pe gânduri, şi când se făcea că scrijeleşte ceva pe coaja copacilor, că niciodată nu rata ţinta. Acum să nu credeţi că băiatul trăgea aşa, la întâmplare în tot ce mişca. Nu, pistolarul nostru, bineînţeles după ce lua linia de ochire – de multeori nici nu mai avea timp s-o ia – trăgea în toţi ăia care trăgeau şi ei, oraşul, ţinutul şi, în cele din urmă ţara, o trăgeau în jos. Mool, băiete, ia-ţi calul, pistolul şi dă o fugă până-n Europa, uitasem să vă spun că el e din America, fiindcă pe la noi s-a umplut pământul, bă băiete, bă Moool cu tine vorbesc, e plin pământul p-acilea de ţinte vii şi hahalere. Te rog frumos, aşa cum făcuşi pe-acolo, pe la tine prin oraş, o curăţenie de se întâlnea om cu om, decât aşa, întâmplător o dată pe an, vino şi aici, rezolvă-ne problema. Îţi plătim noi biletul dus-întors, plus transportul vaporului cu muniţie, numai vino odată Chuck Mool!! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ