Nu ştiu cum să fac să nu mă înţelegeţi greşit însă aş vrea să le mulţumesc parlamentarilor noştri. Să le mulţumesc pentru că mi-au demonstrat încă odată, deşi nu mai era nevoie, cât învechiţi, depăşiţi şi, în cele din urmă, inutili sunt. Iar după întâmplarea de ieri din Parlament, aş putea spune că sunt chiar nocivi.
Citeam undeva, nu mai ştiu unde, despre un sistem politic în care, odată pe an, erau selectaţi aleatoriu nişte cetăţeni, care vreme de un an de zile urmau să îndeplinească îndatorirea civică de parlamentar. Fără niciun fel de privilegii, fără niciun fel de avantaje, fără indemnizaţii, pur şi simplu un an în care să-şi pună mintea şi experienţa la contribuţie în aşa fel încât lucrurile care nu merg să fie corectate.
Oameni trăiţi în lumea reală, nu într-o realitate paralelă pseudo-elitistă. Iar odată terminat stagiul în slujba cetăţenilor, respectivii erau lăsaţi în pace pentru tot restul vieţii.
Ştiu, o să spuneţi "SF-uri!" şi e foarte posibil să fi citit asta într-o carte SF, însă mă întreb dacă nu cumva ar fi o soluţie bună ca să revitalizăm instituţia asta aflată de ani de zile într-un soi de moarte cerebrală, deşi termenul cerebral e destul de impropriu folosit când vorbim de parlamentari.
Ar fi şi o modalitate să scăpăm de "neamul lui listă lungă" şi să-i dezobişnuim să se mai simtă în Parlament ca la ei acasă, mai ales că, din câte am văzut, la ei acasă înjură, râgâie zgomotos, dau vânturi şi se scobesc în nas cu nesaţ.
