O mie nouă sute nouăzeci şi patru pleacă dintre noi

Fu un an bun, băi fraţilor, an bun, mă auzi, vorba lui nea Mărin. Păi, cum să nu fie bun când avu de toate? De toate în afară de o revoluţie. Şi chiar dacă avea şi una de asta, noi nu mai aveam ce face cu ea. Da’ ce vorbesc eu prostii, că era bună totuşi o revoluţie, să fie aci, în casă. Ce, era de ici de colo dacă o băgam la export să aducem valută la noi în bătătură? Uite, de exemplu, prietenii noştri de peste mări şi ţări, cubanezii, de-abia aşteaptă să vină şi la ei în ţară o revoluţie mică. Noi rămânem însă cuminţi acasă şi ne vedem de moţiunile de cenzură, de editorialele lui Ion Cristoiu, de pulpele americane de pui, de gleznele lui Hagi, de sula-n coaste a dlui Iliescu, de patrie în general ca să nu mai lungim vorba. Fu an bun, băi faţilor! Chiar dacă s-au scumpit chibriturile, hârtia de ziar, medicamentele, tractoarele, apa caldă, pâinea albă, copii – alde Mooney, disperaţi, au vrut să şutească unul mic şi negru – becurile, caisele, agrişele, cozonacii, cioacele, săpunul de rufe, ţigările Dacia, daciile, mizilicul, sifonul, tunsul, rasul şi frezatul, uleiul, biletul de autobuz, peştii care sunt  de două feluri: de apă şi de uscat, bigudiurile, capacele de veceu – dar mai ziceţi şi dvs., scumpi cititori, ca să iau şi eu o pauză pentru a putea bea  un pahar de apă minerală - a, uite apa minerală! Hai spuneţi odată, nu trebuie cine ştie ce efort, spuneţi un cuvânt şi asta-i tot. Hai că vă ajut tot eu: usturoiul, feţele de masă… ce spuneţi: coarda, e posibil; cazanul de ţuică, marmelada, coco-chanell, vermorelul, chiar dacă s-au scumpit toate acestea, ziceam, viaţa e al dracului de frumoasă atâta timp cât e. Muşcăm din ea, o frământăm în bucăţi şi o ronţăim până nu mai rămâne decât un zgârci amărât pe care-l dăm la câine. „Şo” pe ea! Ne întâlnim în ziarul de mâine, la aceaşi oră, să ne luăm frumos la revedere pe anul ăsta şi să ne urăm toate cele. Până atunci, bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ