Am aşteptat meciul Belgia-Arabia Saudită cu mari speranţe pentru echipa României. Adică, credeam într-o victorie a belgienilor, ceea ce ar fi însemnat calificarea bulgarilor chiar dacă luau bătaie de la argentinieni (la o diferenţă numai mare de două goluri). Dar te pui cu Hamzah Falatah şi ai săi compatrioţi! Sub privirile prinţilor arabi i-au alergat pe dracii roşii până când aceştia au căzut în puţul cu petrol. Se uitau belgienii la saudiţi crezând că sunt OZN-urile lui Roşianu coborâte pe câmpia Aradului. OZN-uri care, nu ştiu cum se făcea, aterizau numai în careul lui Preud’homme. Şi cum vă spuneam, n-am avut noroc. Dacă bulgarii nu reuşesc un rezultat de egalitate cu echipa lui Maradona – au tot interesul, altfel se întorc la Sofia şi merg în optimi prietenii noştri ruşii – Baggio şi Maldini scrie pe noi. Ar fi bine ca italienii să se roage pentru egalul Bulgariei, rezultat în urma căruia vor fi salvaţi – hai că-i bună, nemaijucând cu România, ci cu Argentina. Cât despre olandezi, ce să mai vorbim! După ce a rămas fără petalele Van Basten şi Gullit, laleaua era cât p-aci să fie lăsată de marocani şi fără pistil. Dar uite că un gol norocos i-a propulsat pe primul loc în grupă. Şi când te gândeşti că de câteva zile încoace facem la adunări şi scăderi, nici în şcoala primară n-am făcut atâtea, de a început să ne doară capul, numai şi numai din cauza golului marcat de Dan Petrescu! Mai bine rămânea 0-0 cu americanii şi jucam cu brazilienii. Măcar ştiam o treabă. Aşa, uite bulgarul, uite italianul, uite… moţiunea de cenzură, uite… guvernul Văcăroiu. Asta are, asta n-are, uite-o p-aia marcatore. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ