Noi în păduri, voi la fripturi!

Ne-am săturat de atâta vară. Nu mai vrem cupoane de privatizare, războaie în vecini, vrem ca să ne cuprindă o pădure, să avem deasupra decât cerul, şi uite aşa  să ne găsească toamna căutând păsări în scorburi de vioară. Să trăim cu copacii lipiţ de tâmplă şi mâinile în şold, să dăm drumul la urşi ca să nu cumva amintirile mai vechi sau mai noi să ne culeagă bureţii. Aşadar, să fugim în păduri, până nu taie ăştia toţi copacii, care în ultima vreme au învăţat să moară în genunchi, să-i lăsăm pe alţii să se îmbogăţească în oraşe, să se sfâşie pentru vile, procente şi maşini de lux. Noi o să ne mulţumim cu poteci ascunse, izvoare şi bocănit de cerbi. Sigur, o să se găsească şi printre noi din aceia care vor să ne înveţe democraţia pădurii. Astora o să le ridicăm o tribună din muşuroaie de furnici şi pot cât e ziulica de mare să le vorbească păsărilor şi celorlalte necuvântatoare până când or rugini frunzele. Departe de cărţi pe credit, holeră, „Terasa Anda”, grâu şi ploşniţe, cerbi de aur vom îmbătrâni cel puţin mai demn. Vă frecaţi mâinile de bucurie, aiĂ Ce credeţi că o să plecăm aşa de nebuni în pădure şi voi să rămâneţi bine-mersi să vă faceţi de cap şi să vă umpleţi burdihanulĂ Ce credeaţi, că noi batem câmpii cu scorburi de vioară, urşi, copaci şi voi staţi într-un jilţ la umbră şi cugetaţi cum să băgaţi mâna până la umă în visteria ţării. Na-ţi-o frântă, n-aţi nimerit-o deloc, suntem pe urmele voastre, nu v-am prins cu patria-n sac, nu v-am dat la ziar, nu de altceva, dar e bine să vă mai vedeţi şi voi poza să vă priviţi descompunerea! Păzea! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA