Mai vino seara pe la noi, Renelule dragă

13 Feb 1996
Mai vino seara pe la noi, Renelule dragă
Puneţi repede mână de la mână şi scoateţi ce aveţi băgat în priză.  Gata, s-a terminat cu huzurul, cu opulenţa de lumini şi girofaruri. Dacă aţi avut cumva până acum un beculeţ la uşa de la intrare din apartament, a sosit vremea să-l stingeţi, s-a îngroşat gluma, cade Sistemul Energetic Naţional, băi fraţilor. Ascultaţi la radio numai dacă „merge” pe baterii, frigiderul treceţi-l pe linie moartă, fierul de călcat băgaţi-l în debara, prăjitorul de pâine daţi-l uitării sau trimiteţi-l unei rude din America. Storcătorul de fructe scoateţi-l sâmbătă la vânzare în talcioc, nu înainte să vă faceţi o poză cu el. Renelul a ajuns la epuizarea stocurilor de combustibil, cărbunele vine cu ţârâita şi voi ţineţi lumina parinsă pe hol? Păi, unde vă treziţi, tataie? Instalaţi-vă nişte mori de vânt pe acolo unde bate vântul mai tare, eventual în buzunare. La televizor uitaţi-vă doar la starea vremii şi lăsaţi din când în când copiii să se uite la desene animate. Rugaţi-vă să fie mereu lună plină ca să puteţi ajunge noaptea până la baie. Eventual daţi jos perdeluţele, jaluzelele, poatre s-o găsi vreun bec aprins pe stradă. Uitaţi cuvântul termoplonjor, pupaţi „boilărul” şi daţi-i drumul prin lume. Cât despre „feon”, ducă-se pe pustii, vă fac eu permanent. Aprindeţi seara o lumânare şi staţi la geam, mişcaţi  braţul uşor pe orizontală şi cântaţi încet: „Mai vino seara pe la noi, Renelule dragă”. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră