Livada

Numai poţi să spui o vorbă, ba de răul Recomandării 1201, ba de răul lu’ Cioabă, ba de răul lui Bela, astfel încât îţi vine să-ţi iei jucăriile şi să pleci. Să fugi într-o pădure şi să dai un şut în fundul acestei lumi, că tot e ea cu fundul în sus. Îţi vine, preastatornic cititor al „Jurnalului Naţional”, să te apuci de ceva care să te absoarbă până uiţi de tine; bunăoară, nu ne-ar strica să încercăm cu împletitul de coşuri din nuiele, nici croşetatul nu e de neglijat, cu grădinăritul, o muncă de pe urma căreia să câştigi un ban cinstit. Hai că poate eu vă reţin şi dvs aveţi treabă, aşa că am să vă spun pe şleau ce am de spus. Viaţa, oameni buni, ne-a îngenuncheat, primăvara ne-a îngenuncheat, politicienii ne-au îngenuncheat, vai de genunchii noştri plini de zgaibe – mai e cineva care nu ne-a îngenuncheat – deci ne vom ridica încet de la pământ şi ne vom apuca de îngrijit livezi cu pomi înfloriţi. Da, aţi citit bine, ce e mai frumos pe lumea asta decât să te ocupi, nu de o femeie, nu de un partid, nu de un copil, nu de industria de armament, ci  de o livadă cu pomi înfloriţi. O livadă cu pomi înfloriţi, ca o filosofie  la îndemâna tuturor, o livadă cu pomi înfloriţi e ca un porumbel zburând printr-un război de 100 de ani, o livadă cu pomi înfloriţi e ca o revoluţie fără sânge. Luaţi fiecare dintre dumneavoastră o livadă cu pomi înfloriţi şi fugiţi cu ea. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ