Domnul Corneliu Coposu, aflt încă în Germania, între două mutări de şah, mai are timp să-l tragăpe dl Ion Raţiu de papion. Opinia publică a aflat deunăzi că dl Raţiu intenţionează să candideze în alegerile viitoare pentru scaunul de la Cotroceni. „Dl Raţiu e prea inteligent, spune dl Coposu, pentru a se preta la o candidatură nesprijinită de partid şi de Convenţia Democratică”. Părerea mea adică părerea unui om simplu din popor, este că dl Coposu face, în acest caz, una din puţinele greşeli în cariera sa de om politic, mai bine spus nu înţelege dorinţa „englezului” nostru. Dl Ion Raţiu, la un moment dat, ca orice cetăţean al acestei ţări,vrea să încerce să ajungă preşedintele României. Domnia sa doreşte acest lucru ca şi un copil ce vrea un pachet de „Eugenia” sau un joc. „Nu te supăra, frate”. Şi spuneţi dvs., nu e rău dl Coposu că nu-l lasă să încerce să pună mâna pe jucărioara de la CotroceniĂ Aici, cred eu, se simte şi lipsa de curaja dlui Raţiu, care ar fi trebuit să se ducă la dlCoposu şi să-i spună: „Dle preşedinte, eu, odată, când eram mic am avut un vis. Se făcea că într-o poiană plină de flori şi păsări se afla un jilţ pe care nu era aşezat nimeni. Nu ştiu cum, dl preşedinte, iertaţi-mă, poate par deplasat, eu eram într-o caleaşcă trasă de zece cai albi şi printr-o minune am ajuns pe jilţul ăsta. Nu numai că visul ăsta nu mi-a dat pace de atunci, l-am avut şi pe malurile Tamisei, dar eu cred în el cu toată convingerea. Daţi-mi voie să candidez la preşedinţie!” Nu cred că dl Coposu, în aceste condiţii, să-l fi refuzat pe mister Jon. Dragi cititori, dvs, înţelegeţi mai bine cum stau lucrurile: dl Ion Raţiu nu candidează pentru a lua puterea, nici să facă plase galbene pe care să scrie „Votaţi Ion Raţiu preşedinte”, ci pentru sufletul său. Aşa să ştiţi! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA