Sîntem noi răi. Laura Chiriac s-a întîlnit cu Diacomatu pentru c-a sunat-o Diacomatu pentru că voia să se-ntîlnească cu ea ca să lămurească niște chestii.
Și nu orice fel de chestii, ci niște chestii care frizează absolutul.
Diacomatu era foarte dubitativ în problema imanenței transcendenței în sistemul heideggerian iar Laura, care e o tipă foarte citită, a zis că-l ajută.
Nu-nțeleg de ce atîta tevatură.
S-au întîlnit oamenii la o cafea și au vorbit.
Care-i treaba. Diacomatu, la un moment dat, s-a aplecat pe sub masă pentru că-i căzuseră niște idei și, ca un domn, că doar nu era să se aplece Laura, normal că s-a aplecat să le ridice.
Problema cu transcendența imanenței sau cu imanența transcendenței (că nu știu foarte clar) în sistemul de idei al lui Heidegger a fost rezolvată rapid asupra unei singure cafele, dacă nu mă-nșel.
Cîteva întrebări în plus au fost necesare, pentru mai multă lumină în capul lui Diacomatu.
Diacomatu nu înțelegea foarte bine care-i treaba cu Fenomenologia asta, așa că-ți dai seama că laura a trebuit să-i explice foarte pe înțelesul lui cum stă treaba cu Ființa și cu Timpul.
Cînd s-au despărțit, Diacomatu, pentru că, în sfîrșit, Laura îi adusese lumină în cap, s-a apropiat de Laura mult prea mult și i-a mulțumit îngrozitor de recunoscător, pentru c-așa sînt mafioții, îngrozitor de recunoscători, și i-a spus la ureche, citez, îți mulțumesc mult de tot pentru că, în sfîrșit, am înțeles cum stă treaba cu fenomenologia.
La care Laura, i-a șoptit, ca să n-audă toată lumea, să nu știe toți tîmpiții, chiar acolo, în parcare: ”Să știi, Sergiu, că în centrul ontologiei fundamentale heideggeriene stă Daseinul uman!”, a zis ea.
„Daaaaa????”, a zis Sergiu, „băi, să mor io dacă m-așteptam la așa ceva!”, a continuat el, siderat.
„Să nu uiți asta niciodată, Sergiu! Niciodată”, i-a mai șoptit ea, îndreptîndu-se înspre mașină.
Sergiu a rămas cu țigara aprinsă, gîndindu-se ca tîmpitu la ontologia lui Heidegger și căutîndu-și pe net cel mai apropiat Cărturești, ca să se ducă să-și mai ia niște cărți.
Ba chiar l-a sunat și pe Liiceanu, care l-a tradus pe Heidegger, ca să se mai lumineze încă și mai mult.
Dacă vedeți pe cerul nopții ceva strălucitor, să știți că aia e mintea lu Diacomatu, luminată de ideile Laurei Chiriac, care și-a mușcat din timpul ei liber ca să-i explice tîmpitului cum stă treaba cu Ființa dar mai ales cu Timpul.
Prin urmare, să nu fim răi.
Laura Chiriac și Sergiu Diacomatu s-au întîlnit pentru a face lumină în privința unor chestii absolut stringente.
Pentru că, da, există oameni pe lumea asta care chiar nu pot dormi dacă nu-nțeleg foarte bine anumite lucruri esențiale.
Ființa dar, mai ales, Timpul.
