Am auzit o mulţime de tâmpenii zilele astea, unele chiar emise cu emfază, cu pretenţii de adevăr absolut. Gargaragii de serviciu care nu înţeleg ce li se întâmplă şi tot încearcă să ne convingă cu argumente mergând de la "ba prost eşti tu", până la "ba pe-a mă-tii".
O mândreţe de... politician susţinea sus şi tare că ce tot căscăm gura la americani şi la europeni că şi ăia sunt corupţi, ba chiar mai corupţi ca noi.
Las la o parte afirmaţiile cel puţin discutabile şi încerc să mă concentrez asupra flotărilor logice comise de individ. Cu alte cuvinte, ar trebui să mă simt mai bine ştiind că şi alţii fură, ba fură mai abitir ca ai noştri? Mai bine zis, ar trebui să fiu mulţumit că sunt furat mai cu milă decât alţii? Să ne revenim, eu am muncit pentru ce mi-a fost furat, iar furtul e furt, oricât de "milos" ar fi el.
Mergând pe aceeaşi logică, ar trebui să mă simt mai bine dacă ştiu că vecinul de scară e mai sărac ca mine? Ştiu că mulţi chiar se mândresc cu asta, pe modelul "să moară dujmanii, că n-are valoarea mea", dar mă întreb, dacă merg la magazin, pot cumpăra mai mult cu aceiaşi bani doar pentru că vecinul e mai sărac ca mine? Plătesc mai puţin la întreţinere dacă vecinul e mai subţire la portofel?
E ceva profund greşit aici, e mentalitatea aia de genul "lasă, că nu te-a stropit aşa de tare".
Din fericire, e pe cale de dispariţie şi de aici şi problemele de adaptare a retoricii pe care le au tot soiul de goarne de partid.
Apropos, vă recomand să le urmăriţi cu atenţie discursul, o să observaţi că, atunci când emit o idee şi cineva îi întrerupe, repetă, ca o placă stricată, cuvântul la care au rămas, să nu cumva să uite ce-au învăţat papagaliceşte. Asta, fireşte, dacă nimeresc (din greşeală) la o televiziune unde mai sunt şi opriţi din debitarea inepţiilor.
Însă dacă vreţi să faceţi experimentul, vă sfătuiesc să vă trageţi aproape câteva lămâi, că o să aveţi mare nevoie.
