Am citit şi m-am zguduit, de râs, fireşte, opinia unor cetăţeni cum că ce s-a întâmplat aseară în Bucureşti şi în marile oraşe din ţară ar fi, nici mai mult nici mai puţin, decât o lovitură de stat.
Aşa că m-am dus la dicţionar şi am citit: lovitură de stat = act de violare a constituţiei stabilite prin care un grup de persoane preia cu forţa puterea într-un stat.
Deci, să ne înţelegem, prin violarea constituţiei, nu prin exercitarea unui drept prevăzut în constituţie.
Tare ţi se mai amestecă lucrurile-n cap atunci când eşti puţin disperat că ai promis tot soiul de giumbuşlucuri în campania electorală şi vezi că se apropie ora închiderii iar portofelul e gol.
Sigur, onor disperaţii au partea lor de adevăr, pentru că, dacă stat este acela care permite puşcăriaşilor şi corupţilor să zburde liberi pe străzi, da, e o lovitură de stat. Dacă stat este acela care permite concentrarea puterii aproape în totalitate într-o singură mustaţă, da, este o lovitură de stat. Dacă stat este acela în care se aplică politica pumnului în gură şi dictonul "ciocu' mic, acum noi suntem la putere", da, e o lovitură de stat.
Însă cum România, deocamdată, nu e un astfel de stat, n-a fost altceva decât democraţie, mama ei de democraţie, că mult încurcă socotelile unora.
O lovitură de start pentru resetarea României.
Iar eu, unul, nu pot decât să sper că cei care-au ieşit aseară în stradă şi-au învăţat lecţia şi, data viitoare, vor ieşi şi la vot.
