S-or gătat şi alegerile din Statele Unite. Ce mai vaiet, ce mai zbucium, poagoară tot soiul de profeţi ai apocalipsei să ne avertizeze că vine sfârşitul lumii, că dezastru, că Antihristu', ce mai, e distracţie mare. Pentru că unii, încremeniţi în gândirea mioritică, nu pot înţelege că pentru americani nu a fost nimic mai mult decât un exerciţiu democratic.
Citeam azi pe Facebook despre cât de înţelepţi am fost noi românii că, acum nişte ani, când am avut de ales între un nebun şi un corupt, am ales coruptul. Şi asta, vezi-Doamne, ne dă dreptul să-i judecăm pe alţii. Mi se pare profund greşit.
Sigur, putem face glumiţe de genul "S-a Trump-it America", că doar la vorbe suntem meşteri, dar nu vă faceţi iluzii că pe americani îi deranjează ce spunem noi mai mult decât ar deranja un elefant lătratul unui chihuahua. Da, ştiu, sunt un trădător de neam şi ţară, dar chiar nu suntem noi buricul pământului.
Iar cei care cred că, odată ajuns în Biroul Oval, Trump o să facă ce-l taie capul, sunt, în cel mai bun caz, naivi. Ba chiar, din punctul ăsta de vedere, aş putea spune că Trump a pierdut.
De ce? Simplu, pentru că unui om de afaceri, care a ridicat un imperiu de miliarde, obişnuit să ia decizii, de multe ori dure şi fără echivoc, îi va fi al naibii de greu să se obişnuiască să îi fie cântărit şi întors pe toate feţele fiecare cuvinţel, să aibă mereu în preajmă pe cineva care să-i dea peste mâna sau să-l tragă de mânecă.
De-asta zic că, de fapt, Donald Trump a pierdut.
Va fi mai rău cu Trump la Casa Albă? Habar n-am, dar, cu siguranţă, va fi mai distractiv.
