Bag samă că scriitorii de SF n-au avut nici cea mai mică presimţire în ceea ce priveşte carpato-danubiano-ponticismul sau poate nu i-a ţinut fantezia să imagineze lucrurile care se întâmplă prin "grădina Maicii Domnului", mare ţi-e grădina Doamne!
Nu l-a dus pe niciunul capul să scrie despre o înaltă faţă bisericească, prinsă cu mâna-n cutia milei europene, care în loc să facă penitenţă s-a gândit să mai bage odată mâna, pe principiul creştinesc "întoarce şi buzunarul celălalt".
Niciun geniu al matematicii, nici măcar relativistul Einstein, n-a reuşit până acum să ofere o soluţie despre cum pot fi crescute salariile prin scădere, aşa cum, iaca, s-a descoperit pe la noi. Să vedeţi acum cum se-nghesuie comitetul Nobel la intrarea în Palatul Victoria.
Nici măcar Asimov sau J.K. Rowling n-au găsit o metodă atât de rapidă de a ajunge în atenţia opiniei publice ca dosarele SIPA, această măreaţă gogoaşă umflată cu pompa de oarece jurnalist cu tinichele penale legate de coadă, o iscusită fumigenă aruncată în aşa fel încât jurnalistul să se poată pierde ca măgarul în ceaţă.
În nicio distopie fantastică n-au reuşit savanţii să anticipeze un atac cibernetic cu câteva zile înainte de declanşare ca specialişti de la spitalul din Bacău.
E clar, SF-ul nu are nicio şansă în România, pentru că realitatea noastră bate orice SF și unde mai pui că n-am prea dormit azi-noapte, atât de tare duduia economia.
