Ştiu poate unii dintre voi se aşteaptă să vorbesc despre naţionala de fotbal. Mă scuzaţi dacă masochismul meu nu merge atât de departe, însă voi vorbi despre Simona Halep, pentru că am stat şi eu ca ahtiatul de social-media să văd ce mai scorneşte mintea românului după finala pierdută la Roland Garros.
Doamne, mare ţi-e grădina! Spumegau unii de ziceai că Simona le-a scufundat mamele în acid, că a jucat prost sau, ca să citez exact, că a jucat "ca o cizmă". Păi stimabililor, n-aş vrea să s-o spun p-aia cu "dacă sunteţi voi mai buni, de ce nu eraţi pe teren?", dar chiar şi admiţând că n-a luat cele mai bune decizii, cine sunteţi voi s-o criticaţi? Nişte iluştri neica-nimeni dintr-o naţie obişnuită să se priceapă la toate.
Sfatul meu, după ce mă potopiţi şi pe mine cu înjurături, e să puneţi mâna pe o rachetă şi să jucaţi un set, măcar un set, ca să înţelegeţi despre ce vorbiţi.
Alţi onorabili cetăţeni, din categoria "posesor ilegal de creier", mai aveau puţin şi cereau să dea Simona banii înapoi la stat. Din ciclul "noaptea minţii", nu altceva!
Drăguţilor, Simona e jucător profesionist, tot ce a făcut, a făcut pe banii ei, nu ca unii dintre voi, pe cârca contribuabilului, sau v-aţi înfipt atât de tare în realitatea voastră paralelă încât nu sunteţi în stare să înţelegeţi că se poate face şi altfel decât tăind frunză la câini pe spinarea noastră?
Până una-alta, Simona e locul 2 mondial în vreme ce voi veţi rămâne pentru tot restul vieţii o fundătură în lanţul evolutiv al rasei umane.
