Daga mea privatizare

Eu sunt bine, sănătos, ceea ce îţi doresc şi ţie. Încă din primele două rânduri aş vrea să-ţi pun că nu mi-am luat cuponul pentru că duc povara certificatului de prorpietar pe care, după ce l-am pus într-o ramă aurie, am bătut un cui deasupra patuli şi l-am agăţat acolo. N-am nici un butic, draga mea privatizare, dar m-am îndrăgostit, ca un fiu de burghez, de o societate comercială supusă ţie, aflată pe lista lu’ naşu Coşea şi aş vrea să mă ajuţi să-i intru în graţii şi furnale pe sub piele şi prin hale. Nu, nu mă  interesează că ea, mititica, e trecută pe listă cu profit zero, eu sunt gata să o iau goală-goluţă, dar ajut-o să înţeleagă că a slujit destul la alţii, că nenea comunismul a găsit-o fată mare şi acum e paraşută. Eu, măi privatizare, trec peste toate astea dacă ea îmi arată că pune pentru mine niţel suflet şi producţie, ba mai mult de-atât, sunt gata să investesc în ea strunguri, raboteze, macarale, freze. Acu, spune şi matale, e corect ceea ce se întâmplă:  eu mă dau de ceasul morţii după ea, nu dorm nopaea şi ea cică ar umbla cu unul din partidul de guvernământ. Ca să nu mai vorbes de faptul că, după ce-i pleacă portarii, seara pe  fulgerătură, se întâlneşte cu nişte investitori străini, care orcât ar fi ei de  nemţi, ialieni sau americani n-au cuponul nostru. Aşa că spune-i mata, coană privatizare, fabricii mele, să stea dracului la un loc că mă enervez şi-i bag cuponul de-i iese prin ochi toată privatizarea! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA