La Senat, discuţie mare pe marginea unui certificat medical aparţinând preşedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor. Medicii-senatori s-au confruntat ore întregi, venind cu argumente pro şi contra glicemiei senatorului. După ce au terminat cu glicemia, senatorii au reînceput discuţiile despre modifiarea procedurii de ridicare a imunităţii. În acest timp, în continuarea periplului, care a început luni, la Cotroceni s-au aflat reprezentanţii societăţii civile. În urmă cu două zile, la întâlnirea pe care au avut-o cu preşedintele Constantinescu, liderii PDSR au cerut alegeri anticipate. Ieri, reprezentanţii societăţii civile, prin declaraţiile pe care le-au făcut după întâlnirea cu preşedintele, s-au pronunţat împotriva alegerilor anticipae, arătând fie că nu există alternativă la actuala guvernare, fie că Guvernul Radu Vasile trebuie sprijinit în continuare. Ce vreau să spun? Că, într-un fel, sunt binevenite aceste consultări pe care le face şeful statului – mai aflăm şi noi poziţia sindicatelor, a oamenilor de afaceri ş.a.m.d. - însă, din punct de vedere al concretizării, nu văd nici un rezultat. Cu alte cuvinte, stăm de vorbă şi criza rămâne sau, bravo, dar hai la spital să ne vindecăm. Cred că după toate aceste runde de întâlniri, consultări, negocieri între preşedintele Emil Constantinescu şi partidele politice, analişti şi ziarişti ş.a.m.d., între Guvern şi sindicate, nu vor face altceva decât să arate că poziţiile lor sunt de negociat, ducând în cele din urmă la “ascuţirea luptei de clasă”. Adică, sindicatele vor continua să-şi susţină revendicările, fiind posibilă în cele din urmă declanşarea grevei generale, partidele din opoziţie îşi vor înăspri poziţia faţă de coaliţia guvernamentală şi tot aşa. De ce toate atea? Pentru că actuala putere şi-a arătat incapcitatea de a conduceţaravorbele nu ţin de foame, iar promisiunile ei nu mai sunt crezute de nimeni. Dacă în ’96 ni s-a spus că la sfărşitul lui ’97 va fi bine, n-a fost aşa, dacă la sfârşitul lui ’97 ni s-a promis că la sfârşitul lui ’98 va apărea luminiţa, n-a fost să fie, dacă la sfârşitul lui ’98 am fost înştiinţaţi că la sfârşitul lui ’99 se vor ivi zorile, ele nu s-au ivit, dacă la sfârşitul lui ’99 ni se va spune că la sfărşitul anului 2000… Ne vom obişnui probabil cu sfârşitul şi, atunci când acesta va veni, măcar nu vom mai fi surprinşi. Dacă la sfârşitul sfârşitului… Am zis!
MARIUS TUCĂ
