Cuţu-cuţu na Grivei, referendum dacă vrei!

Iubiţii mei cititori, trebuie să vă mărturisesc că ultima iniţiativă a municipalităţii m-a luat pe nepregătite. Şi nu fără motive: mai deunăzi Parlamentul Europei ne trăgea o Rezoluţie după ceafă, de-auzem câinii înGiurgiu. Că nu e democaţie, c-o fi, c-o păţi; ce mai , am ieşit mototoliţi bine de tot.  Mai ales la capitolul democraţie. Că ne târâm ca melcu’, că omul - în calitatea lui de minoritar rom, că ţigan e  verboten să-i zicem fără  voie de la Consiliul Europei – nu-şi poate spune păsul pre limba lui când voieşte, cum voieşte, unde voieşte, că inscripţii bilingve, că autonomie locală etc. etc…  Şi cum vă spuneam, scatoalca europeană ne-a făcut să auzim câinii dinGiurgiu. Pe noi, care stăm în coliviile stas ale SSMD-ului subdezvoltat, adevărate cutii de rezonanţă. Pe cei de la Primărie, cu zidurile de-un metru şi draperii groase la fereşti, numai haita de vizavi, din Cişmigiul unde plimbatul câinilor de rasă e  interzis, spre bucuria celor vagabonzi. Şi, cum la capitolul democraţie, ca şi la celelalte capitole, precum ţânţariada, şobolaniada, gânganiada şi multe, multe altele, municipalitatea ne este datoare până peste cap, cum şi noi suntem datori Europei care nu-i aşa… de la paş‘opt… uşor, asta e din altă piesă! Deci, cum vă spuneam, câinii cu pricina le-au dat mai-marilor primăriei o idee genială, care îmbină democraţia cu caritatea şi dă bine în poză: un referendum privind soarta câinilor vagabonzi. O iniţiativă făcută să ne ridice moralul, să ne bage în Europa definitiv şi să aducă de aceeaşi partea a baricadei pe cei de la Putere cu Opoziţie. Şi uite aşa, democratic, vom hotărî prin referendum soarta lui Grivei. Un lucru nu ni se spune: cu ce-i vom eutanasia pe bieţii dulăi: cu bâta sau cu indexareaĂ Metoda cu două cărămizi se poate  dovedi neproductivă. Şi iar ne trezim că suntem acuzaţi de cruzimi contra naturii animale. Şi dacă aţi putut dormi fără să auziţi bâzâit de ţănţar şi lătrat de câine… Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA