Concursul de cărat neveste

Acum, când parlamentarii au luat vacanţă, când fotbaliştii au luat vacanţă, când elevii au luat vacanţă, când politicieni şi sindicaliştii sunt într-o vacanţă continuă, mi s-a ivit, iată, ocazia să citesc ce mai scrie presa românescă despre îndeletnicirile de vacanţă ale altor popoare. Aşa că ochii obosiţi de soarele verii şi de televizor mi-au căzut la un moment dat peste o ştire inedită, haioasă, spctaculoasă, tâmpită, plictisitoare sau cum vreţi dvs. s-o  consideraţi. Se spunea acolo, în ştirea aia, că în Finlanda, ţara celor o mie de lacuri, finlandezii au participat, probabil după orele de program, la campionatul anual de cărat neveste. Fiecare bărbat apt de a avea o soţie şi-a săltat în spinare consoarta şi s-a străduit să străbată în acest mod un drum destul de anevoios, nu se ştie însă dacă la fel de anevoios ca drumul nostru de integrare în toate structurile europene.

Căratul nevestei în cârcă printr-un bazin cu apă până la brâu, cursa cu obstacole, alergatul pe nisip sau pe iarbă umedă au fost probele pe care cu chiu cu vai au trebuit să le treacă cei care s-au vrut biruitori. Analizând însă lista asta plină de piedici mi-am dat seama că finlandezii, oricât ar fi ei de porniţi împotriva bărbaţilor de neveste, tot au uitat o probă de foc, o probă pe care conducătorii noştri de dinainte de ’89 se chinuiau s-o treacă ori de câte ori se ivea ocazia: căratul soţiilor în vizitele de lucru şi în vizitele la nivel înalt peste hotare. Un singur bărbat de la noi a reuşit să treacă mereu de acest obstacol şi l-ar mai fi trecut mult şi bine dacă nu-l dobora nu oboseala, cum aţi fi tentaţi să spuneţi în cor, ci poporul! Sunt sigur că acum v-aţi da seama despre cine fu vorba. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ