Chibriturile lui Castro

Pentru că pe la noi nu prea mişcă nimic, de parcă ieri a fost duminică, nu luni, week-end-ul prelungindu-se că, şi-aşa producţia stă, sunt nevoit să-mi arunc un ochi prin lumea largă. Nu de-alta, dar tot urmărind progresele de pe la noi, am impresia că ceilalţi stau pe loc. Aşa o fi? De exemplu, dacă ne îndreptăm atenţia asupra lui nenea ăla cu barbă, care a şi uitat de când e preşedintele ţării sale – e vorba de Fidel Castro – ce-o să vedem? O să „vedem” o ţară în care nu se mai poate spera nici măcar la lumina de lampă, deoarece în Cuba chibriturile se distribuie numai pe cartelă… O ţară în care oamenii au început să se mişte. Nu mai departe de sfârşitul săptămânii trecute, la Havana mii de persoane au demonstrat, spărgând toate magazinele de lux, adică majoritatea vitrinelor unde cubanezii se uitau ca la televizor. Că acesta este începutul sfârşitului pentru Fidel Castro, numai încape îndoială. Cât de departe este  sfârşitul propriu-zis, e mai greu de aflat. Şi asta deoarece, ca să-şi dea foc la valiza comunismului – şi valiza conducătorului cubanez e valiză, nu jucărie, doar e plină cu 35 ani de comunism – Fidel Castro are nevoie de chibrituri. Ori, cum chibriturile sunt pe cartelă, este musai ca Fidelul nostru şi al comunismlui, totodată, să facă un apel la popor pentru a rezolva problema. Şi poporul, din puţinul pe care-l are, nu se va lăsa aşteptat şi-i va da un chibrit, două, un milion. Numai că atunci, odată făcut pasul, trebuie mare atenţie, că o să fie o vâlvătaie de-o să se vadă până-n Coreea de Nord. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ