Şi unde ar putea fi, unde ar putea exista această zi, cea mai frumoasă zi? Unde altundeva? Doar în noi. În fiecare dintre noi. Ea nu trebuie căutată niciodată, ea ştie când să vină şi depinde doar de noi dacă va veni. De fiecare dintre noi. O purtăm, ne străbate, ne colindă, ne cutreieră viscerele, porii, ADN-ul, încet, îndelung, ne învaţă pe de rost visele, curajul, teama, inima şi vine într-o zi, ea cea mai frumoasă zi, ne pune faţă în faţă cu noi. Nu trebuie să facem altceva decât să o recunoaştem şi să ne recunoaştem. Şi atunci poate exista un început de lume. Pentru fiecare dintre noi. Ea, cea mai frumoasă zi poate semăna cu o livadă de portocali în floare prin care să te joci dimpreună cu lumina şi vântul. Cum la fel de bine poate semăna cu câteva flori de gheaţă, înflorind pe o clepsidră care măsoară începuturile de lume şi, mai ales, cea mai frumoasă zi.
